FILONUL DE AUR

Voi asemăna Neamul Românesc, şi adevăraţii lui reprezentanţi, unui filon de aur. Acesta e subţire şi, faţă de mărimea sterilului din jur, a pământului fără aur în el, poate părea neînsemnat.

- De ce nu vrei să te supui mpărătesei şi să devii greco-catolic, lăsnd Ortodoxia? [comisia imperială]
Cojocul acesta, de pe mine, acum e-almeu. Dacă mi-l cere mpărăteasa i-l dau, n-am ce face. Cu minile şi cu picioarele acestea, şi cu tot trupul meu, am lucrat zi şi noapte ca să plătesc dările. Dacă le vrea, ale ei sunt. Dar am numai un suflet, pe care-l păstrez pentru Dumnezeu din ceruri, şi nici o putere omenească nu-l va putea ndoi. [un ţăran romn din Ardeal]

Adevărata valoare a unui neam se măsoară prin felul n care ştie a se mpărtăşi de Veşnicie. Fiecare popor poate aduna averi şi comori de tot felul. Dar valorează ele ceva? Orice armă poate fi distrusă, orice armată nfrntă. Chiar şi aurul rugineşte, şi orice lucru e supus stricăciunii. Clădirile se năruie, ceramica se sparge, dinastiile se sting, statele se prăbuşesc, gloria trece n uitare, comorile se cheltuiesc aiurea, culturile se nasc şi pier. Peste ruinele unor oraşe şi ţări ce au minunat lumea, vitele pasc ierburi ntr-o pace de nceput de lume. Ori se ridică alte oraşe şi ţări, tinere, obraznice şi din pricina inconştienţei vrstei sigure de puterea lor. Dar şi ele se sting, după ce le trece vremea, n ruină şi uitare. Şi iar trec peste urmele vechilor glorii noi popoare, la fel de trufaşe, la fel de sigure de puterea şi veşnicia lor ca şi cele moarte. O singură comoară este veşnică: sfinţenia. Şi sfinţii sunt cea mai mare avere a unui neam, şi pecete şi mărturie a unirii dintre acel neam şi Dumnezeu. (...)

Voi asemăna Neamul Romnesc, şi adevăraţii lui reprezentanţi, unui filon de aur. Acesta e subţire şi, faţă de mărimea sterilului din jur, a pămntului fără aur n el, poate părea nensemnat. Dar filonul, subţire, ngropat n steril, dă acelui pămnt (re)numele de teren aurifer. Nu att cantitatea, ct mai ales calitatea contează. Filonul de aur al Neamului Romnesc este şiragul sfinţilor, curgnd de la izvoarele Istoriei către oceanul deplin al Dumnezeirii. Acest filon este dintr-un aur curat, deplin curat, şi mai puternic, mult, mult mai puternic, dect cel mai puternic oţel. Şi, cu ct devine mai subţire, n anume vremi, cu att se arată mai puternic. n jurul acestui filon stăm noi, cei ce suntem amestec de zgură şi aur, amestec de aur şi steril, şi care ncercăm a ne curăţa, a ne apropia de filon pnă la a deveni una cu el. Unii sunt mai aproape de firul de aur, şi sunt mult mai mult aur dect steril. Alţii, mai depărtaţi, păstrează mai puţin din lumina aurului, şi mai mult din negura zgurii. Dar toţi tindem către curăţire, către unirea cu filonul de aur.

Sunt nsă şi cei din părţile mai dinafară mai numeroşi, cei mai numeroşi care păstrează doar luciri aurifere, doar aparenţa aurului. Aceştia pe care i numesc, de obicei, romnofoni, adică vorbitori de o limbă oarecum romnească, aceştia tind şi ei spre filon, dar altfel. Nu căutnd a se curăţi, ori a deveni aur. Nu, dimpotrivă. Ei ncearcă, prin presiuni şi frămntări nencetate, a strecura către filon şi dacă ar putea chiar n filon, ct mai multă zgură, ct mai mult steril. Deşi par a aparţine filonului de aur, deşi şi trag strălucire şi avantaje din el, i sunt fiinţial străini, şi chiar vrăjmaşi.

De cele mai multe ori, pentru cei din afară, ei sunt Romnii reprezentativi. Trist, nu-i aşa? Dar acest lucru nu e att de important. Important este faptul că filonul de aur există, şi va exista pnă la sfrşitul veacurilor. Sfinţii care l alcătuiesc pot fi mulţi sau puţini; dar ctă vreme sunt, e bine, suntem (ncă) bine.

Pr. Dr.Mihai-Andrei Aldea

65 Views