Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

Preaputernice și slăvite Doamne Iisuse Hristoase, Tu, Care ai venit în lume să tămăduiești neputințele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră!
Din adâncul inimii Te rugăm să primești smerita noastră nevoință și această mică rugăciune a noastră pentru toți cei încercați de boală!
Mântuiește-i, Doamne, precum știi, ca un Bun și iubitor de oameni, și rânduiește Tu toate spre folosul lor. Că noi neputincioși suntem și nu îi putem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De este voia Ta, îi poți pedepsi precum se cade pentru păcatele lor, tămăduindu-i cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor priceput, precum vei vrea. Dar, căzând înaintea Ta, Te rugăm îndură-Te de robii Tăi, potolește-le fierbințeala, alină-le suferința, ridică-i din patul durerii. Să le fie această încercare prin care trec spre îndreptarea vieții, spre început bun mântuirii și spre iertarea păcatelor. Și, dacă le este de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.
Dăruiește-le răbdare și liniște, alungând de la ei toată frica și toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheați de durere și să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-i, Iubitorule de oameni, ca, văzând ei mila Ta, să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăință și de mulțumire, ca să se învrednicească fiecare să audă glasul Tău cel sfânt: "Iertate îți sunt păcatele!"
Amin.

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.

I Corinteni 14, 20

Iată cum vorbește un sfânt despre sine:
”Cred unii că aș fi sfânt, fără să știe dragii de ei, că nu-s decât o cutie de tablă... Iată, așa cum este cutia aceea de conservă, sunt și eu. Am grijă ca în fiecare dimineață când iese soarele, s-o întorc spre soare; și, în lumina soarelui, iau aminte că am multe puncte întunecate și necurății, pe care le curăț cu pocăința și cu spovedania.
Iar în ziua următoare oglinda asta este mai curată și văd în ea mereu alte și alte necurății.
Deci oamenii văd lumina care se reflectă din cutia asta de conservă și, văzând prin ea soarele, cred că soarele sunt eu.
Însă nu sunt eu soarele, ci sunt cel ce primește lumina soarelui. Eu nu fac decât să am grijă s-o curăț, după ce mai întâi o întorc încontinuu spre soare...”
Sf. Cuv. Paisie Aghioritul