Când pătrundem în lumea duhovnicească, trăim în Hristos, zburăm! Atunci simțim mari bucurii si ne învrednicim de frumoase trăiri duhovniceşti. Atunci încet-încet devenim robi ai binelui, robi ai lui Hristos.
Si când devii rob al binelui, nu poți vorbi de rău, nu poți urî, nu poți minți. Nu poți nici dacă ai vrea.
Acesta este lucrul sfânt și frumos, care veseleşte și izbăveşte sufletul de orice rău: strădania de a ne uni cu Hristos, de a-L iubi pe Hristos, de a-L dori pe Hristos, de a trăi în Hristos, asemenea Apostolului Pavel care spune: " Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine".

Sf. Porfirie Kavsokalyvitul

Cum să trăim această mare sărbătoare, Învierea?

Pentru a ne raporta și a avea o înțelegere dreaptă a ceea ce presupune această sărbătoare, aș recurge la scena Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Catedrala Chora din Constantinopol. (...) Hristos stă deasupra iadului, cu hainele fluturând - desigur, trimițând la dinamismul a ceea ce înseamnă Învierea - și cu mâinile întinse înspre Adam și Eva, smulgându-i din tărâmul întunericului și al morții. Această prindere de mână, atât a lui Adam, cât și a Evei, este reprezentată într-o manieră foarte sugestivă, și anume Hristos îi ia pe Adam și pe Eva de încheieturile mâinilor, (...) de locul unde se ia pulsul. Și m-am gândit că Învierea înseamnă, prin excelență, acest dar pe care ni-l dă Dumnezeu - Omul, Iisus Hristos, și anume ne redă într-un fel pulsul pe care l-am pierdut, pulsul spiritual, această vibrație a inimii noastre pe care am pierdut-o din pricina păcatului.

Și ar mai fi încă ceva. Aș prelua de data aceasta o imagine biblică. Femeile mironosițe s-au dus înspre mormânt și erau preocupate de gândul: cine le va prăvăli lor piatra de la ușa mormântului. (...) Când ajung la mormânt constată, spre marea lor nedumerire, că piatra de la ușa mormântului era rostogolită. Plecând de aici, eu înțeleg Învierea și ca pe Hristos Care ia piatra de la ușa mormântului sufletului meu, pentru a Se așeza El acolo și a-mi aduce Lumină. Facem, astfel, o transfuzie de viață prin Învierea Lui. Noi avem și o expresie în vorbirea noastră curentă: ”Mi s-a luat o piatră de pe inimă!” - când rezolvi ceva, când ești într-o situație de răscruce (...). Dacă noi reușim să înviem, putem cu adevărat să spunem că ni s-a luat de pe inimă această piatră a păcatului, piatră care obtura lumina lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu. Și eu am devenit, dintr-un mormânt, un spațiu în care Dumnezeu se așază ca Viață, ca Lumină, ca bucurie, ca smerenie.

Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor

Revista Familia Ortodoxă, nr. 4/2018

Când suntem tulburați de necazuri, bântuiți și arși de patimi, să ne îndreptăm cu încredere mai ales către Maica Domnului, care este și Mama noastră, a pământenilor, știind că rugăciunea Mamei mult poate înaintea Fiului ei.
Să ne rugăm cu umilință, zicând către Dânsa așa:

”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai adus pe pământ Lumina întregii zidiri, luminează întunericul minții și al inimilor noastre, ca să ne cunoaștem păcatele, să ne căim pentru ele și să nu le mai săvârșim.
Tu, care ai născut cu trup pe Împăratul păcii, sădește în noi pacea Fiului Tău și gonește din sufletele noastre viforul patimilor.
Tu, care ești izvor nesecat de vindecări, tămăduiește neputințele noastre și ne alină durerile, că toate le poți câte le voiești, ca Maică a Celui Atotputernic. Amin."
(Pr. Sofian Boghiu)

Nimic nu-i place atât de mult lui Dumnezeu, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, ca o viaţă care aduce folos tuturor. Tocmai de aceea ne-a dat şi darul cuvântului, şi mâini, şi tărie trupească, şi minte, şi pricepere: ca să întrebuinţăm toate acestea spre mântuirea noastră şi folosul aproapelui. <br> <br>Sfântul Ierarh Luca al Crimeei

"Eu când discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin este viu."
Petre Țuțea - eseist, filosof, economist, jurist de geniu