FILONUL DE AUR

Voi asemăna Neamul Românesc, şi adevăraţii lui reprezentanţi, unui filon de aur. Acesta e subţire şi, faţă de mărimea sterilului din jur, a pământului fără aur în el, poate părea neînsemnat.

- De ce nu vrei să te supui împărătesei şi să devii greco-catolic, lăsând Ortodoxia? [comisia imperială]
Cojocul acesta, de pe mine, acum e-al meu. Dacă mi-l cere împărăteasa i-l dau, n-am ce face. Cu mâinile şi cu picioarele acestea, şi cu tot trupul meu, am lucrat zi şi noapte ca să plătesc dările. Dacă le vrea, ale ei sunt. Dar am numai un suflet, pe care-l păstrez pentru Dumnezeu din ceruri, şi nici o putere omenească nu-l va putea îndoi. [un ţăran român din Ardeal]

Adevărata valoare a unui neam se măsoară prin felul în care ştie a se împărtăşi de Veşnicie. Fiecare popor poate aduna averi şi comori de tot felul. Dar valorează ele ceva? Orice armă poate fi distrusă, orice armată înfrântă. Chiar şi aurul rugineşte, şi orice lucru e supus stricăciunii. Clădirile se năruie, ceramica se sparge, dinastiile se sting, statele se prăbuşesc, gloria trece în uitare, comorile se cheltuiesc aiurea, culturile se nasc şi pier. Peste ruinele unor oraşe şi ţări ce au minunat lumea, vitele pasc ierburi într-o pace de început de lume. Ori se ridică alte oraşe şi ţări, tinere, obraznice şi din pricina inconştienţei vârstei sigure de puterea lor. Dar şi ele se sting, după ce le trece vremea, în ruină şi uitare. Şi iar trec peste urmele vechilor glorii noi popoare, la fel de trufaşe, la fel de sigure de puterea şi veşnicia lor ca şi cele moarte. O singură comoară este veşnică: sfinţenia. Şi sfinţii sunt cea mai mare avere a unui neam, şi pecete şi mărturie a unirii dintre acel neam şi Dumnezeu. (...)

Voi asemăna Neamul Romnesc, şi adevăraţii lui reprezentanţi, unui filon de aur. Acesta e subţire şi, faţă de mărimea sterilului din jur, a pământului fără aur în el, poate părea neînsemnat. Dar filonul, subţire, îngropat în steril, dă acelui pământ (re)numele de teren aurifer. Nu atât cantitatea, cât mai ales calitatea contează. Filonul de aur al Neamului Romnesc este şiragul sfinţilor, curgând de la izvoarele Istoriei către oceanul deplin al Dumnezeirii. Acest filon este dintr-un aur curat, deplin curat, şi mai puternic, mult, mult mai puternic, decât cel mai puternic oţel. Şi, cu cât devine mai subţire, în anume vremi, cu atât se arată mai puternic. În jurul acestui filon stăm noi, cei ce suntem amestec de zgură şi aur, amestec de aur şi steril, şi care încercăm a ne curăţa, a ne apropia de filon până la a deveni una cu el. Unii sunt mai aproape de firul de aur, şi sunt mult mai mult aur decât steril. Alţii, mai depărtaţi, păstrează mai puţin din lumina aurului, şi mai mult din negura zgurii. Dar toţi tindem către curăţire, către unirea cu filonul de aur.

Sunt însă şi cei din părţile mai dinafară mai numeroşi, cei mai numeroşi care păstrează doar luciri aurifere, doar aparenţa aurului. Aceştia pe care îi numesc, de obicei, românofoni, adică vorbitori de o limbă oarecum românească, aceştia tind şi ei spre filon, dar altfel. Nu căutând a se curăţi, ori a deveni aur. Nu, dimpotrivă. Ei încearcă, prin presiuni şi frământări neîncetate, a strecura către filon şi dacă ar putea chiar în filon, cât mai multă zgură, cât mai mult steril. Deşi par a aparţine filonului de aur, deşi îşi trag strălucire şi avantaje din el, îi sunt fiinţial străini, şi chiar vrăjmaşi.

De cele mai multe ori, pentru cei din afară, ei sunt Românii reprezentativi. Trist, nu-i aşa? Dar acest lucru nu e atât de important. Important este faptul că filonul de aur există, şi va exista până la sfârşitul veacurilor. Sfinţii care îl alcătuiesc pot fi mulţi sau puţini; dar câtă vreme sunt, e bine, suntem (încă) bine.

Pr. Dr.Mihai-Andrei Aldea


Corina Stanciu

59 Blog Postagens

Comentários