Nu pot înţelege de ce cei mai mulţi ierarhi îşi imaginează că BOR va fi cruţată de tăvălugul neomarxist dacă va primi nota 10 la purtare în relaţiile cu acesta.
"Capul plecat, sabia nu-l taie" zice o vorbă proastă. Dimpotrivă, pentru ca un cap să fie tăiat, el trebuie să se plece pentru a dezveli gâtul peste care să cadă sabia/ securea.
Însă ce am înţeles din purtarea lor, este faptul că se tem. Or, nu-L poţi mărturisi pe Hristos cu frică, pentru că El a spus: "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar ÎNDRĂZNIŢI. Eu am biruit lumea." (Ioan 16, 33). Aşadar, mărturisirea lui Hristos se face cu PACE LĂUNTRICĂ izvorâtă din credinţa în atotputernicia Sa şi cu ÎNDRĂZNEALĂ izvorâtă din convingerea că "cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla." (Matei 16, 25).
Refuz să privesc "permisiunea" de a participa la Sf. Liturghie a credincioşilor în interiorul bisericii cu mască şi la 2m unul de celălalt ca pe un început de normalizare, o victorie a diplomaţiei în dialogurile (?) dintre conducerea BOR şi Guvern, aşa cum este prezentată triumfalist de cancelaria sinodală (care nu se substituie Sinodului BOR!!!) şi de o parte a presei bisericeşti. Nu, dragilor, nu este o victorie, este o prelungire a umilinţei şi a fricii în interiorul sfintelor locaşuri, acolo unde autoritatea civilă nu are ce căuta. Pentru că purtarea măştilor, distanţarea la 2m, "igienizarea" obiectelor liturgice, şi celelate "măsuri" impuse nu sunt altceva decât expresia imixtiunii autorităţilor civile în spaţiul sacru în numele unei pretinse griji pentru sănătatea populaţiei, "grijă" care se devoalează tot mai mult ca fiind pretextul pentru limitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale consfinţite de Constituţie, în fapt, paravanul pentru instaurarea unei noi dictaturi.
"Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său." (Faptele Apostolilor 20, 28), nedând cezarului cele ce sunt ale lui Dumnezeu!

Pr. Cezar

Politica în România

În cazul în care n-aţi înţeles cum se face politică în România, o să încerc să explic în cele ce urmează. Dar, înainte de a face acest lucru, se impun o serie de clarificări.
După cum ştiu cei mai mulţi, până la lovitura de stat din 1989, organismul cel mai cumplit al statului român era Securitatea. Acest organism era un fel de stat în stat, guvernat de legi proprii, cel mai adesea funcţionând într-o manieră mafiotă. Este de neconceput ca oamenii din acest organism care aveau atâta putere, care controlau aproape tot ce se petrecea în statul român, care, cel mai probabil, au stat în spatele loviturii de stat din 1989 şi în mod sigur au fost implicaţi în descinderea minieră de la Bucureşti din iunie 1990, să renunţe aşa, cuprinşi de elan toţi într-un suflet şi într-un gând, la toate privilegiile şi puterea pe care le aveau. Conducătorii Securităţii s-au aliniat la cerinţele unei Noi Ordini Mondiale şi au cosmetizat-o, redenumit-o, adaptat-o, dar în esenţă au păstrat-o neschimbată. Ca dovadă sunt numeroasele cazuri de foşti securişti sau informatori care au minţit în declaraţii că n-au colaborat cu Securitatea şi n-au făcut poliţie politică şi care, după ce au slujit "noua orânduire", nemaifiindu-i de folos, sunt daţi în vileag (vezi recentul caz al lui Mugur "Manole" Isărescu). Oprobiul public la care sunt expuşi (că de supuşi nu poate fi vorba) este lipsit de vlagă şi complet neimportant. Şi asta pentru că opinia publică a fost de atâtea ori deturnată de Securitate încât omului de rând i s-a făcut lehamite şi nu mai crede în nici un ideal social.
Singurul "privilegiu" pe care l-au câştigat românii după 1989 a fost cel de a putea spune ce gândesc (dar şi asta cu nişte limite - vezi cazul Virgil Săhleanu).
Am convingerea că Securitatea a supravieţuit momentului 1989 şi chiar a proliferat, ajungând la conducerea acelor grupuri de oameni care se numesc partide politice (pentru a păstra aparenţa democraţiei). Şi-a schimbat părul dar nu şi năravul.
Nu cred că vreunul dintre membrii de partid, oricare ar fi acesta, cunoaşte doctrina partidului (dacă există), ci mai degrabă fiecare partid este o asociere de persoane care urmăresc nişte interese personale, în nici un caz pentru binele cetăţenilor de rând.
Filmul campaniei coronavirus s-a derulat cam aşa (şi se va derula cu mici modificări până în toamnă):
- cei de la "putere" fac tot ceea ce vor: împrumută bani cu nemiluita, afundă ţara în datorii care nu vor putea fi plătite de câteva generaţii de acum înainte, suprimă drepturi şi libertăţi fundamentale, etc.;
Cei din "opoziţie" se împart în două: cei care "pot" şi cei care "nu pot".
- "opoziţia care poate" e reprezentată de PSD. Pentru că ar putea schimba cu adevărat ceva, dar nu vrea. Clămpăne, dar în final votează împreună cu "puterea". Că aşa e ordinul pe unitate (a se citi: "Securişti din toată ţara, uniţi-vă!";
- "opoziţia care nu poate" e reprezentată de Pro România şi ALDE. Aştia cer dreptate în numele românilor, se iau tare de PNL-ul susţinut de USR + PLUŞ, iau apărarea oamenilor simpli, etc. Fac tămbălău tocmai pentru că ştiu că oricâtă gălăgie ar face, status quo-ul nu se va schimba. Ca dovadă: Tăriceanu /Trădiceanu a fost de nenumărate ori în situaţia de a sprijini poporul român cu votul partidului şi de fiecare dată a trădat pentru interese meschine şi o va face ori de câte ori va avea ocazia; Ponta, ca prim ministru a fost dezamăgitor, iar desprinderea lui din PSD a contribuit la debarcarea lui Dragnea, cel atât de demonizat de toată lumea, în fapt cel care a luptat cel mai mult pentru ţară, pentru români (cel puţin aşa văd eu lucrurile).
În concluzie, ceea ce se desfăşoară pe scena politică a ţării e un teatru ieftin (dar cu o notă de plată uriaşă pentru omul de rând) regizat şi jucat de oameni cu interese potrivnice românilor şi României şi care nu merită votul cuiva.

Susţin concluzia la care a ajuns Dan Diaconu (şi am spus-o de nenumărate ori):
"Care-s soluțiile? - veți întreba. Care pot fi? Poate fi îndiguită o asemenea forță? Poate fi ridicată mulțimea întru salvarea sa? Sau, în caz contrar, ar putea fi asediată, limitată? Răspunsul e negativ. Deja e prea târziu. PERSONAL CRED CĂ SINGURA FORMĂ DE REZISTENŢĂ E CEA A PARTIZANILOR, DUPĂ LEGILE ŞI REGULILE LOR."
https://trenduri.blogspot.com/2020/06/calea.html

 

trenduri.blogspot.com

Trenduri economice: Calea

C ucerirea naturii de către om este vechiul slogan al „științifismului”. Numesc așa acea atitudine de autosuficiență a individului în fața ș...