Nu pot înţelege de ce cei mai mulţi ierarhi îşi imaginează că BOR va fi cruţată de tăvălugul neomarxist dacă va primi nota 10 la purtare în relaţiile cu acesta.
"Capul plecat, sabia nu-l taie" zice o vorbă proastă. Dimpotrivă, pentru ca un cap să fie tăiat, el trebuie să se plece pentru a dezveli gâtul peste care să cadă sabia/ securea.
Însă ce am înţeles din purtarea lor, este faptul că se tem. Or, nu-L poţi mărturisi pe Hristos cu frică, pentru că El a spus: "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar ÎNDRĂZNIŢI. Eu am biruit lumea." (Ioan 16, 33). Aşadar, mărturisirea lui Hristos se face cu PACE LĂUNTRICĂ izvorâtă din credinţa în atotputernicia Sa şi cu ÎNDRĂZNEALĂ izvorâtă din convingerea că "cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla." (Matei 16, 25).
Refuz să privesc "permisiunea" de a participa la Sf. Liturghie a credincioşilor în interiorul bisericii cu mască şi la 2m unul de celălalt ca pe un început de normalizare, o victorie a diplomaţiei în dialogurile (?) dintre conducerea BOR şi Guvern, aşa cum este prezentată triumfalist de cancelaria sinodală (care nu se substituie Sinodului BOR!!!) şi de o parte a presei bisericeşti. Nu, dragilor, nu este o victorie, este o prelungire a umilinţei şi a fricii în interiorul sfintelor locaşuri, acolo unde autoritatea civilă nu are ce căuta. Pentru că purtarea măştilor, distanţarea la 2m, "igienizarea" obiectelor liturgice, şi celelate "măsuri" impuse nu sunt altceva decât expresia imixtiunii autorităţilor civile în spaţiul sacru în numele unei pretinse griji pentru sănătatea populaţiei, "grijă" care se devoalează tot mai mult ca fiind pretextul pentru limitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale consfinţite de Constituţie, în fapt, paravanul pentru instaurarea unei noi dictaturi.
"Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său." (Faptele Apostolilor 20, 28), nedând cezarului cele ce sunt ale lui Dumnezeu!

Pr. Cezar