“ De vor tacea acestia, pietrele vor vorbi...”


Am intalnit astazi o musulmanca, tanara, frumoasa, apriga foc, mama a doi copii. Cel mare, baiat, avea un nume deosebit: Zian. Imi parea cunoscut, dar nu stiam de unde sa il iau...

“E românesc”, imi spune, “era numele Parintelui Arsenie Boca. Imi doream mult un copil, care nu mai venea...am fost sa ma rog la mormantul Parintelui, la Prislop, si dupa numai o saptamana am ramas gravida”

M-au trecut fiori...cand stiu cati români, botezati ortodox, dusi - macar cand erau copii- la biserica, sunt azi caldicei in credinta, daca nu lesinati de tot, sau, mai rau, deveniti critici inraiti ai credintei ce a tinut neamul asta in picioare timp de doua mii de ani- sa vad astazi o musulmanca puternica, hotarata , atat de ferma in dragostea si in recunostinta ei fata de Parinte m-a dat, pur si simplu, gata.

“Stii ca se pare ca va fi in sfarsit canonizat?”
“Era si cazul!” imi spune...si fuge dupa pruncii pe care i-a botezat-pe amandoi!- ortodox...

“ De vor tacea acestia, pietrele vor vorbi...”

Am vazut azi dragostea Parintelui, ce ne imbratiseaza pe toti, de dincolo de timp, de religii, de granite si de limite, zambindu-mi din ochii negri, scaparatori, ai unui copil cu mama turcoaica si tata român...

Cand prea multi romani ortodocsi tac sau se pierd in flecareala, barfe, micutisme sau chiar blasfemii, astazi mi-a vorbit despre credinta, minuni si despre esential...o musulmanca.

https://www.floareadinasfalt.ro/single-post/2019/09/22/Zian

Bucura-te, Parinte Arsenie, ce mult ne iubesti...

Alexandra Svet