Ce ascund protestele procurorilor?

Toată isteria cu statul de drept are niște explicații pe care ne ferim să le discutăm pe față.

.
De frică, dar și de teama de a nu fi socotiți adversari ai statului de drept și, implicit, ai democrației. Procurorii (și mai puțin judecătorii), marii beneficiari ai libertății fără nici un control, se simt amenințați de punerea în funcțiune a Secției pentru investigarea magistraților.
Unii sunt chiar îngroziți. Și au de ce! Au mîinile murdare și sufletul încărcat. Se tem de o citație la Secție. Nu denumirea este importantă, ci rolul acesteia. Probabil că, în curînd, instituția va fi cu adevărat independentă, sub umbrela Ministerului Justiției. Și astfel, procurorii vor scăpa de sub protecția controlului „colegial“, atît de îngăduitor în aceste trei decenii. Pentru prima dată, judecătorii și procurorii au ajuns în situația de a fi independenți (ceea ce se și petrece de o bună bucată de vreme) fără a mai putea folosi independența după cum le vine lor ”pe chelie”. Încet-încet, statul de drept, așa hulit cum este, a început să funcționeze și în România. Și a venit vremea ca Parlamentul și societatea civilă să verifice cum folosesc procurorii și judecătorii această prețioasă și trîmbițată independență? În toți acești ani, România a devenit proverbială cu procesele pierdute la CEDO pentru care nimeni din sforăitorul nostru stat de drept nu a dat socoteală și nu a plătit nici o despăgubire. A venit vremea să aflăm. Oare tot ce fac mai toți procurorii și unii judecători este justiție? Nu cumva procurorii construiesc dosare după ochii clientului? Nu cumva se mai cumpără sentințe? Nu cumva se mai incriminează și se judecă după ordinul primit? Sau după orientarea politică? Sau după greutatea sarsanalei? Procurorii n-au dat niciodată socoteală pentru calitatea prestației lor, mai ales în cazul abuzurilor, al corupției și al încălcării legilor. DNA Oradea și DNA Ploiesti reprezintă două situații grăitoare. Acolo am văzut, fără să ne mai îndoim, cum au folosit procurorii independența lor în interese politice, de structură sau chiar de natură personală. După cum Cluj-Napoca, unde se anunță cele mai virulente proteste, este cunoscut ca unul dintre spațiile juridice în care au fost îngropate cele mai spectaculoase ilegalități. La Cluj-Napoca, nimeni n-a cîștigat procese împotriva mahărilor locali. La Cluj-Napoca, indiferent despre ce abuz te-ai plînge, dacă el vizează un ștab, poți să-ți iei adio. Moare în sertare sau pierzi cu siguranță. Nu te aude și nu te apără nimeni.
De ce protestează procurorii atît de agresiv? Pentru că se tem că nu mai merge ca înainte, cînd toate abaterile se cocoloșeau (îngropau) în Parchetul General sau în Inspecția Judiciară pentru procurori sau erau trîntite la Secția pentru procurori a CSM-ului. O solidarite de tip mafiot avea regulile sale și puterea ei. De aici vine și nenorocirea și nevoia de schimbare. Cu anii, meseria de procuror a devenit o afacere. O simplă lege privitoare la caracterul public al averilor procurorilor ne-ar arăta rezultatele ”independenței” lor din 1990 și pînă astăzi. Ce nivel de ”productivitate” a avut prestația unora, mai ales în cazul celor mai încrîncenați dintre ei? Nu cumva bunăstarea lor și viața de belferi ascund felul în care au tranzacționat rechizitorii, probe, dosare penale, arestări și investigații? Și, despre toate acestea, ce rapoarte au dat confrații lor din SRI?
De șapte decenii, procurorul român a fost partenerul securistului vechi și nou și al activistului PCR. Sprițar, descurcăreț, panglicar, talentat în prefăcătorii, adică bun actor, capabil să învîrtească orice afacere, să îngroape orice dosar sau să „paradească“ pe oricine, procurorul a fost mica putere individuală necontrolată de stat, de SRI și de judecător. Suntem la sfîrșitul a 30 de ani, dacă nu mai mulți, de putere necontrolată și, în mule cazuri coruptă, a procurorului. A amenințat, a comis abuzuri pe care le-a împachetat, inteligent, într-o aparență de legalitate, a vopsit abuzurile personale în modalități de apărare a legii, mulți au preacurvit în cel mai grosolan mod, iar protocoalele l-au făcut tovarăș de drum, de afaceri și de chef cu cei stricați din „noua securitate“. Adică, din aceeași bandă cu ofițerii SRI, cu cîte un judecător fricos sau cu doi-trei acoperiți de la Fisc.
Prin procurori se executau și se mai execută comenzi, ca pe vremea lui Ceaușescu. Un ofițer de Securitate nu putea nenoroci pe nimeni fără sprijinul unui procuror. Dacă își dădea mîna cu unul dintre ei, putea să îngroape cu acte în regulă.
În cei zece ani de regim abuziv (2005-2014), procurorii au fost și spaima judecătorilor care au refuzat să colaboreze. Și a politicienilor, și a ziariștilor și a oamenilor de afaceri. DNA-ul de la Ploiești a fost mai mult decît un centru de teroare. După „decaparea“ acestui loc de terorizat bandiți, corupți dar și nevinovați, ce s-a întîmplat? Cum au reacționat organismele de pe filiera profesională a procurorilor și din CSM? Au mermelit-o din solidaritate dar și din complicitate. Cine știe ce am fi aflat după niște sancțiuni drastice pentru Onea și Negulescu? Nu cumva niște grozăvii ale sistemului mai mari decît chiar abuzurile lor?
De ce se ridică procurorii? Sunt atît de revoltătoare eventuale scăpări sau improprietăți de legiferarea actualei puteri? Nu sunt un om de drept ca să le analizez și să emit o concluzie. E treaba experților. Pe mine mă interesează altceva. Putergaiul moral și juridic, ascunse sub prefăcuta luptă pentru apărarea statului de drept! Toată campania și tot tărăboiul sunt o răbufnire a spaimei de cercetare a abuzurilor pe care le-au comis și tranzacționat în numele statului de drept și al independenței justiției.
Că la proteste s-au mai atașat și unii judecători, îngroziți și ei de aceleași lucruri, nu am nici o îndoială. După cum, între cei care combat noile reglementări din OUG 7/2019 se află și oameni procupați de acuratețea reglementării. Dar foarte foarte puțini!
Procurorii și judecătorii șpăgari se apără cu strășnicie. Și sunt gata să arunce țara în aer. Vai de capul politicienilor care își imaginează că fără ordine în comportamentul porcurorilor se poate face dreptate pentru popor și justiție oarbă. Supraviețuirea Secției de investigare a magistraților ar însemna sfîrșitul unei epoci de putere abuzivă a procurorilor. Și unii și alții ar fi obligați să se limiteze la salariile, și așa, exagerate.
Cu existența Secției atît de contestate, procurorii pierd din puterea diabolică și sunt obligați să-și strunească poftele și cruzimile. După cum, judecătorii nu mai pot decide, fără să se gîndească la consecințe!
Și, încă un lucru. Toată ”răvuluția” este pusă pe seama PSD-ului. Cică, ea ascunde planul diabolic de a prelua controlul. Ceea ce este adevărat. Ce-au făcut unii visează și ceilalți. Nu știu dacă în același stil de „șarlatan politic“ practicat de Traian Băsescu și banda lui. Poate mai rău, sau, poate, cu mai multă frică față de Dumnezeu.
Din păcate, PSD-ul are o conducere de mormoloci politici. Nu sunt capabili să își asume explicit o operațiune de punere cu botul pe labe a unei caste la fel de periculoase ca și fosta Securitate. Și care tagmă se teme de moarte de o cercetare temeinică a corupției sale!
*Cornel Nistorescu*

 

Comodo SSL