Lumânărele

Pentru pânza de iubire
e războiul cel mai greu;
Diavolul tot rupe fire,
noi le înnodăm mereu.

Judecă, dar fără ură
și cu gândul de-a zidi.
Nu mustra fără măsură,
ci cât poți și tu primi.

Când cei răi te trag pe sfoară,
de obidă să nu strigi.
Ei te mint, tu strângi comoară.
Ei te-nșală, tu câștigi.

Pentru orice pată, du-te
la Izvorul Salvator!
Dar cu cât o speli mai iute,
cu-atât iese mai ușor …

Dă cu grijă din tezaur
si ia seama la ce dai.
Cui vrea scump, dă-i snopi de aur.
Cui vrea ieftin, dă-i un pai.

Cum gândești, așa cuvântă;
spune simplu ce-ai de spus.
Căci și ciocârlia cântă
numai cum i-e dat de Sus.

Când se leagă rodu-n floare,
slava ei se ofilește,
Dragostea cea roditoare
ca și floarea se jertfește.

Nu sfârșește viața-n groapă
nici pe cruce, nici pe ruguri.
Iarna, sub zăpada albă
toate crengile au muguri.

Dacă tu bârfești un frate
sau în cuget l-ai hulit,
sus în Cer de-acestea toate
va afla și cel bârfit.

Străbătând a lumii holdă,
auzeam un glas ce strigă:
„Îndurarea se acordă,
dar iubirea se câștigă.”

Mii de scoici pescarii cară
ca să afle-un mărgărit.
Dar o piatră și mai rară
e un credincios smerit.

Între cei cu duh de piatră
tu să nu te faci la fel.
Când un câine rău te latră,
nu lătra și tu la el.

Orice om văzut de-aproape,
zi de zi mai mic îți pare.
Doar Iisus, pe-a lumii ape,
e mereu, mereu mai mare.

Plâng două femei ca-n ghiare.
Taina cine le-o cunoaște?
Una suferă și moare.
Alta suferă și naște.

Noi ne lăudăm cu Domnul,
cu tot harul Legii Noi.
Însă Domnul oare poate
să Se laude cu noi?

Tot visând la multe lucruri,
la palatul ce nu-l ai
Nici de el tu nu te bucuri,
nici de casa-n care stai.

Dacă noaptea te surprinde
printre gropi, pe drumuri grele,
Bine e să ai la tine
cel putin… lumânărele.

Costache Ioanid