Conservatorism vs Socialism

- Conservatorismul este o filozofie politică și socială ce promovează instituțiile sociale în contextul culturii și civilizației. Printre principalele elemente ale conservatorismului se numără tradiția, imperfecțiunea umană, unitatea organică, ierarhia și autoritatea și dreptul la proprietate. Conservatorii caută să conserve o gamă de instituții precum monarhia, religia, administrația parlamentară și dreptul la proprietate, având obiectivul de a evidenția stabilitatea și continuitatea socială în timp ce elemente mai extreme precum reacționarii se opun modernismului și caută să se întoarcă la „lucrurile așa cum sunt”.

- Socialismul este o gamă de sisteme economice și sociale caracterizate prin proprietatea socială a lucrătorilor și controlul asupra mijloacelor de producție; precum și ideologiile politice, teoriile și mișcările care au ca scop să le implementeze. Proprietate socială se poate referi la publică, colectivă, sau proprietate cooperativă sau la altă combinație formată de acestea. Deși există mai multe forme de socialism și nu există nici o definiție unică care să le cuprindă pe toate acestea, dreptul de proprietate socială este elementul comun împărtășit de diversele sale forme. Nu trebuie confundat socialismul cu comunismul. O republică socialistă/stat socialist își propune să instaureze comunismul. Prin socialism se mai înțelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apară noțiunile de egalitate și solidaritate și constituie un proiect atât economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixtă), cât și social (egalitate in drepturi, egalitate de șanse) și politic (democrație).

Astăzi, socialismul cuprinde într-un mod foarte larg și general pe toți cei ce doresc schimbarea organizării sociale în vederea obținerii unei mai mari justiții sociale: el îl include atât pe socialiștii marxiști, cât și pe social-democrați și pe anarhiști. Aceste curente se înfruntă în probleme fundamentale: pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democrația directă.

- Conservatorismul iși are originea în celebrul dicton al lui Lucius Cary, al II-lea Viconte Falkland: „Atunci când nu este necesar să schimbi ceva, este necesar să nu schimbi nimic”, conservatorismul a fost fundamentat ca doctrină politică de către gânditorul Edmund Burke. Termenul de conservatorim a fost utilizat pentru prima dată în context politic în 1818 de către François-René de Chateaubriand în timpul perioadei Restaurației Bourbonilor, ce a căutat să elimine politicile Revoluției Franceze. Pe plan istoric, asociat cu dreapta politică, termenul a fost folosit pe parcurs pentru a descrie o gamă largă de viziuni. Nu există un singur set de politici văzute drept conservatoare deoarece sensul conservatorismului depinde de ceea ce este considerat tradițional într-un loc și timp dat. Așadar, conservatorii din diferite părți ale lumii—fiecare susținând propriile tradiții—pot să nu fie de acord în privința mai multor chestiuni. Edmund Burke, politician din secolul 18 care s-a opus Revoluției Franceze, dar a susținut Revoluția Americană, este considerat unul dintre principalii teoreticieni ai conservatorismului britanic din anii 1790.

Potrivit lui Quintin Hogg, președinte al Partidului Conservator britanic în 1959: „Conservatorismul nu este atât o filozofie cât o atitudine, o forță constantă, ce îndeplinește o funcție fără sfârșit de dezvoltare a unei societăți libere și corespunde unei necesități adânci și permanente a naturii umane însăși.”

- Cuvântul socialism își are originea la începutul secolului XIX. A fost folosit pentru prima oară, autodefinitoriu, în engleză, în 1827, pentru a-i descrie pe discipolii lui Robert Owen. În Franța, din nou autodefinitoriu, a fost folosit în 1832, pentru a-i descrie pe discipolii doctrinelor lui Saint-Simon, iar după aceea de Pierre Leroux și J. Regnaud în l'Encyclopédie nouvelle. Folosirea termenului s-a răspândit rapid și a fost utilizat diferit în multe locuri și momente, atât de grupuri, cât și de indivizi care se consideră socialiști sau de oponenții acestora. Deși există o mare diversitate de opinii printre grupurile socialiste, toți sunt de acord că își au rădăcinile comune în luptele din secolele XIX și XX ale muncitorilor din industrie și din agricultură, lupte duse conform principiului solidarității și pentru făurirea unei societăți egalitariste, cu o economie care ar servi emancipării maselor largi populare, iar nu doar puținilor bogătași.

Curente socialiste

În privința teoriilor socialiste se pot deosebi:

Socialismul marxist = teorie politică bazată pe concepția materialistă a istoriei și caracterizată prin luarea drept obiectiv a punerii în comun a mijloacelor de producție și de schimb, ca și prin repartiția echitabilă a bunurilor. Ea luptă pentru emanciparea muncitorilor și țăranilor, pentru o lume fără clase sociale și fără oprimare. Pentru Marx, care a stabilit și definit esența mișcării socialiste, socialismul implică, în final, eliminarea pieței, a capitalului, a muncii ca marfă și chiar a banilor. Principalii socialiști marxiști au fost: Karl Marx, Friedrich Engels, Paul Lafargue, Rosa Luxemburg, Karl Liebknecht, Antonio Gramsci, Vladimir Ilici Lenin, Leon Trotsky.

Comunismul = ansamblul concepțiilor socialiste care concep instaurarea orânduirii socialiste ca o cerință a rațiunii, ca o concretizare a unui ideal moral, prin transformarea socială și edificarea unei societăți ideale, bazată pe abundență și egalitate. El nu face distincție între clasele sociale, între săraci și bogați, între exploatați și exploatatori, așa cum fac marxiștii. Critica lor se îndreaptă împotriva capitalismului, sistem ce are consecințe nefaste asupra dezvoltării omului. Principalii socialiști utopici au fost: Gracchus Babeuf, Charles Fourier, Robert Owen, A. Blanqui, Saint-Simon.

Socialismul anarhist (libertar) = exprimă o critică radicală a societății și a tuturor formelor de guvernare ce stau stavilă unei dezvoltări armonioase a individului și care îl constrâng la corupție. Principalele figuri ale socialismului libertar sunt: P. J. Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Noam Chomsky.

Socialismul reformist = deși păstrează din marxism obiectivul depășirii capitalismului și făurirea unei societăți socialiste în care mijloacele de producție să fie proprietate colectivă - resping revoluția pentru atingerea acestui țel, adică luarea puterii prin violență de către proletariatul organizat. Reformiștii susțin ca statul burghez să fie constrâns, prin lupte sindicale și parlamentare, să facă reformele necesare perfecționării societății. Principalii socialiști reformiști au fost: Jean Jaures, Eduard Bernstein, Karl Kautsky.

Social-democrația = se revendică de la principiile socialismului democratic, stabilite de partidul social-democrat german la congresul de la Bad-Godesberg (1951) și preluate apoi de alte partide (laburist - în Marea Britanie, socialiste - în țările scandinave și latine). Ele urmăresc o desprindere totală de ideile marxiste și ducerea unei politici zisă realist, de reforme sociale, în cadrul unor partide parlamentare de centru-stânga. Ideile social-democrate se reclamă de la principiile revoluției franceze: libertate, egalitate și fraternitate (termenul actual: solidaritate), vizând o societate bazată pe acțiunea comună a tuturor cetățenilor, care au aceleași drepturi și răspunderi. Interesele economice nu trebuie să pună piedici democrației, aceasta fiind capabilă a stabili cadrul economic și a fixa limite acțiunii factorilor de piață. Fiecare cetățean, în calitate de salariat sau consumator, trebuie să aibă un cuvânt de spus în stabilirea și repartiția producției, în privința organizării și condițiilor de muncă. Printre figurile marcante ale social-democrației secolului XX pot fi menționați: Leon Blum, Olof Palme, Salvador Allende, Willy Brandt, Lionel Jospin, Segolene Royal.

Socialismul trebuie privit ca o formă de organizare socială, în care interesul societății primează în fața interesului unui individ sau a unui grup restrâns de indivizi și vine în opoziție cu liberalismul si conservatorismul, care reprezintă sistemul social în care primează interesul individului, sau al unui grup restrâns de indivizi, în fața interesului societății. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democrația, definită ca putere a poporului, pe cand in conservatorism, democratia este privita ca o putere a poporului format din fiecare individ in parte, asa zisa democratie directa. In socialism democratia este privita ca o putere a poporului de a alege pe cei care sa ii conduca dupa interesul statului si al societatii, pe cand in conservatorism, alesii au obligatia sa ii conduca dupa interesele indivizilor si grupurilor care formeaza societatea, in detrimentul interesului statului. Politicile sociale in conservatorism sunt privite distinct, personalizat si cu tinte precise, pe cand in socialism pot profita de sustinerea materiala si financiara a statului si mari mase de indivizi profitori, care ar putea impinge economia si societatea inainte, prin munca proprie. Economia socialistă pune la bază statul, ca administrator al bunurilor societății, bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăți, având ca prioritate necesitățile acesteia legate de creșterea continuă a nivelului de trai. Inițiativele particulare sunt stimulate în domeniile deficitare ale cerințelor sociale, dar sunt limitate cele dăunătoare societății, prin pârghiile financiare aflate la dispoziția statului.

Acestea sunt câteva principii de bază, care stabilesc un cadru adecvat societății socialiste, menită să aibă la bază omul cu necesitățile lui, pentru a asigura fiecărui individ condiții de trai și de perpetuare a speciei, de recreere și de respect reciproc, pentru a da cetățeanului demnitatea cuvenită ca om, ca membru al societății în care trăiește, muncește, își găsește fericirea și participă activ la bunăstarea întregii națiuni. Socialismul este de fapt o utopie, un vis nerealizabil al adeptilor sai, de a crea un rai pamantesc prin forta, prin legi restrictive ale libertatilor individului, prin dictatura.

A fi socialist, inseamna a pune ca prioritate interesul societatii, care de multe ori aduc prejudicii intereselor anumitor indivizi, pe cand a fi conservator, interesul fiecarui individ in parte prevaleaza interesul global al societatii. In conservatorism fiecare individ e privit ca o prioritate, fapt ce duce la o slabire a amestecului statului in viata particulara a acestuia. Proprietatea privata este garantata de catre conservatorism, pe cand in socialism proprietatea trebuie sa fie a statului, prin nationalizari, expropieri, interzicerea anteprenoriatului privat care creeaza plus valoare individului.

La ora actuala in Statele Unite ale Americii, Partidul Democrat, care isi spune liberal, are ideologie de stanga socialista, unde proprietatea socialista de stat este inlocuita cu monopolul globalist al proprietarilor multinationalelor, ce au impanzit globul pamantesc. Partidul Republican, al lui Trump, sunt conservatori, care doresc o America bazata pe principii conservatoare d.p.d.v. al pastrarii traditiilor, intaririi proprietatii micilor anteprenori, lupta impotiva metisarii fortate a populatiei prin imigratie controlata si fortata, libertati religioase, etc., dar care sustine totusi globalismul multinationalelor care ii finanteaza. De fapt este o harababura ideologica, dictata doar de interese.

Fiecare om are propria sa viziune de viata asupra societatii, unii agreand modelul socialist, altii cel conservator sau liberal. De obicei clasele inferioare, care nu dispun de abilitati intelectuale sau care au o anumita comoditate in privinta liberei initiative, au tendinte socialiste, asteptand ca prin impartirea produsului social al economiei in mod egal, sa traiasca decent, fara a consuma multa energie. De aceea in socialism se doreste ca marile mase ale populatiei sa fie tinute in intuneric spiritual si neinstruite educational, tocmai pentru a fi mai usor controlate, manipulate si intretinute de catre statul socialist, stat in ale carui institutii lucreaza o mana de oameni ce formeaza asa numita nomenclatura. Orice incercare de emancipare a elitelor, este privita ca o amenintare a societatii socialiste, deoarece acestea pot trezi masele populare impotriva asupririi acestora de catre institutiile statului. Asa se explica pogromul asupra elitelor romanesti din secolul trecut, care au fost lichidate, incarcerate si eliminate fizic in puscariile comuniste. In socialism indivizii trebuie sa fie docili, buni executanti, pregatiti doar in meseria lor, sa nu aiba initiative anteprenoriale si mai ales sa fie atei, fara traditie sau credinta, care ar putea sa ii intelepteasca, sa fie uniformizati, la fel. Chiar si in modul de viata se impune in unele tari socialiste purtarea unei singure uniforme, de catre toti indivizii societatii (ex. soim al patriei, pionier, uniforme chinezesti sau nord coreene) De aceea elementul principal al societatii socialiste este ateismul, care este promovat fortat, introdus in invatamantul obligatoriu de stat ca doctrina filozofica materialist dialectica, care lupta ideologic impotriva lui Dumnezeu, prin militantii sai activisti socialisti. A fi socialist inseamna a fi antireligios, anticlerical, ateu, lipsit de traditii stramosesti, indiferent religios, indoctrinat cu idei marxiste, un om nou, produs al societatii secularizate si secularizante socialiste. Trist este ca dupa 29 de ani de la evenimentele din 1989, cand libertatea de constiinta si libertatea religioasa a castigat in fata ideologiei atee, mai exista inca foarte multi oameni confuzi, care se cred socialisti, dar pe de alta parte tin la traditii, sunt credinciosi, vor sa aiba proprietatea lor privata, cum la fel de bine sunt altii care spun ca au viziune liberala sau conservatoare, dar prin modul lor de gandire sunt atei sau indiferenti religiosi, au o viziune asupra unei societati etatizate, resping traditiile stramosesti si sunt de acord cu un amestec abrut al statului in vietile particulare ale indivizilor. Este de fapt o harababura ideologica in capul lor, fiind rezultatul lungii perioade comuniste in care am trait si care ne-a deformat mentalitatea si viziunea de viata bazata pe legile divine lasate de catre Creator, inca de la facerea lumii.

Cu noi este Dumnezeu!