Viața noastră, ca o apă tulbure


Amintiri despre Staretul Sofronie de la Essex

.
Intr-o zi, după multă ploaie, rămăseseră multe bălţi, arătând în ce măsură firea se dezlănţuise. Îmi plăcea priveliştea aceasta. Am stat lângă o băltoacă şi mă jucam cu piciorul în ea. În bălţile dimprejur, apa era cristalină, în timp ce aceasta în care mă jucam eu, se tulburase. Nu ştiu când a venit părintele în spatele meu şi de câtă vreme mă privea fără să vorbească. O siluetă neagră m-a făcut să mă întorc şi m-am bucurat, văzându-l. Am zâmbit şi i-am spus:
- Copiii se joacă.
El a atins apa cu bastonul şi mi-a spus:
- Vezi cât de tulbure este?
-Da, părinte, - îi spun.
- Ştii cu ce seamănă? întocmai cu viaţa noastră. Greutăţile, necazurile, neştiinţa ne tulbură sufletul. Totuşi, atunci când, mulţumită lui Dumnezeu, vom depăşi toate acestea, vom deveni curaţi precum apa de aici!
Şi îmi arătă o altă baltă, în care apa era foarte limpede.
Când vorbea, ţi se părea că taie brusc discuţia, dar vorbea atât cât îi trebuia sufletului.

Dimitra Daviti - Amintiri despre Staretul Sofronie de la Essex
 
 
 
2536 Vizualizări