Minte care minte

Am o minte care minte

Nu e un joc de cuvinte

Nu-s cuvinte omonime

Sunt desigur sinonime.

Ştiu că mintea ta îţi zice

Că e clar că-s omonime

Dar citeşte pân-la capăt

Să-nţelegi ce spun de fapt.

Mintea mea e clar, mă minte

Ce să fac dacă am minte?

M-am bazat mereu pe ea

Ca pe prietena mea.

Am crezut mereu în ea

Şi chiar tot ce îmi spunea

Era tot ce exista

Aveam încredere-n ea.

Ascultam tot ce-mi spunea

Vedeam filmul dat de ea

Şi credeam că e real

Că aveam rol principal.

Minte ce mult m-ai minţit

Şi ce mult te-am ascultat

Şi cu tine-am judecat

Crezând că-i adevărat.

Dar acum m-am luminat

Pe tine m-am supărat

Că mult rău, m-ai înşelat

Şi de mine-ai profitat.

În a ta copilărie

Până să asculţi la lume

Erai sinceră cu mine

Şi nu te ţineai de glume.

Dar la lume-ai ascultat

Multe rele-ai învăţat

Ce e bine , ce nu-i bine

Care ritual se ţine,

Când se râde, când se tace,

Ce-s urâte sau frumoase,

Ce am voie, ce n-am voie,

Ce sunt eu şi ce-i în lume.

Cum să mă simt vinovat,

Ba mai mult chiar ruşinat,

Iar când frica-i învăţat

M-ai dat de tot peste cap.

Multe mi-ai mai repetat

Până când am învăţat

Cum să cred în filmul tău,

Ca în adevărul meu.

Tot spuneai să fiu „cuminte”

Adică, ca să am minte

Că-i mai bine pentru mine

Ca eu să mă-ncred în tine.

Şi de când tu ai crescut

Tot rulezi neîncetat

Tot ceea ce-ai învăţat

Şi-mi spui că-i adevarat.

Of, cât îmi doresc să taci

Sau să nu te mai ascult

Ce vrei tu, nu-i ce vreau eu

Nu mai joc în filmul tău.

Minte câte-ai învăţat

Şi apoi ai regurgitat

Ştiu, chiar eu te-am lăudat

Şi chiar zece eu ţi-am dat.

Tot ceea ce-ai învăţat

Ce păcat, e virusat,

Te duc la reprogramat

Filmul tot mi l-ai trucat.

O să şterg acum din minte

Norme, reguli şi concepte

Tot ce judecă-n vreun fel

Şi mă minte-n fel şi fel.

Minte-n liniştea ta

Am văzut , fiinţa mea

Şi-am văzut şi rolul meu

Cel real, nu cel al tău.

Fără minte, nu ştiu cum

Ştiu mai multe eu acum

Şi nu ştiu cum s-a-ntâmplat

Multe lucruri ştiu deodat.

Ooo şi filmul s-a schimbat

Şi de EGO am scăpat

Fac ce vreau, nu ce vor alţii

Şi-am scăpat de conotaţii.

Şi mă mir la câte văd

N-am văzut de voalul tău

Dar acum s-a terminat

Nu mai sunt manipulat.

Ce puţin vedeam odată

Şi cât de distorsionat,

Credeam c-am cunoaşterea toată

Nu ştiam, că mintea-i hoaţă.

Mult m-am chinuit să-nvăţ

Nu voiam să fiu un prost

Dar tot ce am învăţat

Acum trebuie dezvăţat.

Superficial, mai eram

Doar zoom-ul tău îl vedeam,

Până când m-ai supărat

Şi nu te-am mai ascultat.

Cred că de asta iţi zice minte,

Că eşti aia care minte

Şi când n-am mai fost minţit

Adevărul a-nflorit.

Chiar şi-un orb vede mai bine

Dacă nu se-ncrede-n tine

Este mult mai văzător

Scăpând de al tău décor.

Chiar şi vorba luaţi ”aminte”

Conţine pe „a” plus „minte”

Chiar contrariul de la minte,

Deci zice să fiţi fără minte.

Aşa că luaţi „a-minte”

Mintea-i cea care vă minte

Să nu vă-ncredeţi în ea

Că nu e cum spune ea.

Poezie scrisă, fără minte, de :

Leonard Cheșca

Data : 17 Aprilie 2013

Postare Facebook : https://www.facebook.com/210417089009286/photos/pb.210417089009286.-2207520000.1438642791./547170895333902/

Notita Facebook : https://www.facebook.com/notes/leonard-chesca/-minte-care-minte-/10200954203565771

SkyDrive : https://onedrive.live.com/view.aspx?cid=011E1F903846956Dresid=11E1F903846956D%213149app=Word