SCRISOARE PENTRU MAMA. România, maică, nu mă lăsa!


O scrisoare pentru Romania Mare!

.

Dragă mamă,

Iartă-mă că te deranjez, dar am nevoie de tine. Știu că nici ție nu ți-e ușor, că nici tu nu ești lăsată să fii stăpână la tine acasă, că te apasă și te sufocă și nu te lasă să vorbești. Știu cum e asta, de aceea, n-aș vrea să iei în nume de rău această scrisoare a mea. Dar nu mai am pe nimeni, doar tu mi-ai rămas.

Nu-ți cer să mă primești în casa ta, pentru că îmi dau seama că nici tu nu ești de capul tău. Dar se pune la cale o mare nelegiuire și dacă tu nu mă ajuți, mă prăpădesc. Cei pe care-i credeam prieteni s-au înțeles cu dușmanul meu și mi-au pecetluit soarta. Vor să mă vândă și să mă rupă în bucăți, ca să nu mă mai pot întoarce niciodată la tine.

Tu știi cine sunt ei, pentru că și pe tine te-au trădat de foarte multe ori. Anume ei m-au rupt din brațele tale, când eram copilă, și m-au dus la orfelinat, unde am îndurat frig, foame și teroare.

Acum, că am crescut, am vrut să fiu liberă și să-mi fac și eu o casă. Chiar dacă nu prea mă pricep, că n-am de la cine învăța. Dar sunt mulțumită de ceea ce am. Pot să trăiesc și cu puțin, m-am obișnuit cu timpul. Însă ei vor și asta să-mi ia. Pentru că, în ochii lor, sunt o simplă monedă de schimb.

Nu-ți cer să faci mare lucru. Doar te rog să nu ții cu ei. Să nu-i ajuți să mă distrugă. Dacă faci asta, n-am să te pot ierta.

Dă măcar un semn, să știu dacă mă mai iubești.

Cu drag și dor, a ta mică și înstrăinată Basarabie