Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!


Aceasta a fost întâlnirea mea fundamentală cu Domnul. Știam acum că Hristos exista. Știam că El era Tu, cu alte cuvinte că El era Hristos Cel Înviat. <br>Mitropolitul Antonie de Suroj

.

ntr-o zi, n timpul Postului Mare, pe cnd eram membru al organizației tineretului rus din Paris, unul din liderii noștri a venit la mine și mi-a spus: Noi am invitat un preot care ne va vorbi. Vino și tu! Am răbufnit cu indignare, spunnd că nu voi veni. Nu vedeam nici un folos n a merge să ascult vorbe despre biserică. Nu credeam n Dumnezeu. Nu doream să pierd vreo clipă din timpul meu. Atunci responsabilul nostru mi-a explicat că toți cei care făceau parte din grupul meu au reacționat la fel și, dacă nimeni nu va veni, ne vom face cu toții de rușine. Liderul nostru era om nțelept. Nu a ncercat să mă convingă să vin ca să ascult cuvintele preotului cu atenția cuvenită, nct poate aș găsi adevăr n ele. Nu asculta, spuse el, nu mi pasă dacă asculți, dar stai și fii o prezență fizică. Atta loialitate eram dispus să-i ofer organizației mele de tineret și tot att de multă indiferență eram pregătit să-i ofer lui Dumnezeu și slujitorului Său. Așa că am stat la toată cuvntarea, dar simțeam o indignare și o aversiune crescnde. Omul care ne vorbea, după cum am descoperit mai trziu, era un om deosebit, dar atunci nu eram capabil să percep această dimensiune a lui. Am putut vedea doar o imagine a lui Hristos și a creștinismului care mi părea profund respingătoare. După terminarea conferinței, m-am grăbit spre casă pentru a verifica adevărul celor spuse de el. Am ntrebat-o pe mama dacă avea o Evanghelie, deoarece doream să văd dacă se adeverea impresia de absurd cu care rămăsesem de la conferință. Nu m-am așteptat la nimic bun n urma lecturii mele, așa că am numărat capitolele celor patru Evanghelii, pentru a fi sigur că o voi citi pe cea mai scurtă și că nu-mi irosesc astfel timpul. Și aceasta era Evanghelia după Sfntul Marcu, pe care am nceput să o citesc.

Nu știu cum să vă transmit ce s-a ntmplat. Am să ncerc să explic foarte simplu, și acei dintre voi care au trecut printr-o experiență similară vor nțelege mesajul. n timp ce citeam nceputul Evangheliei Sfntului Marcu, nainte de a fi ajuns la capitolul 3, am devenit conștient de existența unei prezențe. Nu am văzut nimic. Nu am auzit nimic. Nu am avut halucinații. Era o simplă certitudine, aceea că Domnul era acolo și că mă aflam n prezența Lui, a Cărui viață ncepusem să o citesc cu atta repulsie și rea-voință.

Aceasta a fost ntlnirea mea fundamentală cu Domnul. Știam acum că Hristos exista. Știam că El era Tu, cu alte cuvinte că El era Hristos Cel nviat. (...) Apoi am descoperit ceva absolut esențial pentru mesajul creștin, și anume faptul că nvierea este singurul eveniment al Evangheliei care aparține istoriei: nu numai trecutului, ci și prezentului. Hristos a nviat acum 20 de veacuri, dar El este Hristos Cel nviat att timp ct istoria continuă. Totul n jurul meu a dobndit un sens doar n lumina nvierii, pentru că Hristos era viu și eu am fost n prezența Lui. Puteam afirma cu certitudine că ceea ce spune Evanghelia cu privire la răstignirea Profetului din Galileea este adevărat și sutașul avea dreptate cnd spunea: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! (Matei 27,54)

Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcnd din viață rugăciune

308 Vizualizări