Cu câteva luni înainte să fie asasinat de regimul (sistemul) de atunci al lui Carol al II lea, într-o miercuri 15 iunie, Corneliu Zelea Codreanu scria:

”În sfârșit cu cât pătrundem mai mult în citirea scrisorilor (epistolele din Noul Testament ale Sfântului Apostol Pavel), ajungem la concluzia:

1. Că nu suntem creștini, că suntem departe de a fi creștini. Cât de departe...
2. Că ne încreștinăm în formă, dar că ne descreștinăm în conținut
3. Că omenirea a suferit un proces de descreștinare de-a lungul veacurilor până la noi ,cu mici zvâcniri spre adâncuri...creștinarea în suprafață pare că a preocupat mai mult lumea.
4. Carteristica timpului nostru: ne ocupăm cu lupta dintre noi și alți oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt și poftele firii noastre pământești.
Ne preocupăm și ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului și păcatului.
Toți oamenii mari ai lumii: Napoleon, Mussolini, Hitler etc, sunt preocupați mai mult de aceste biruințe.
Mișcarea Legionară face excepție, ocupându-se dar insuficient de biruința creștină în om, în vederea mânturii lui.
Insuficient!
Răspunderea unui conducător este mare.
El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruinți pământești, nepregătindu-le în acelasi timp pentru lupta decisivă, din care sufletul fiecăruia se poate încununa cu biruința veșniciei sau cu înfrângerea veșnică.
5. În sfârșit, lipsa - cel puțin la noi - a unei elite preoțești, care să fi păstrat focul sacru al vechilor creștini.
Lipsa unei școli de mare înălțime și mare moralitate creștină.”
Însemnări de la Jilava, pg 55,56