După o domnie de mai bine de un sfert de veac, după ce ajunsese pe culmile bogăţiei, invidiat de viziri şi de sultani, Constantin Brâncoveanu mai rămâne cu 18 bănuţi de aur şi cu un pumn de inele. Ascultă cu demnitate învinuirile pe care i le aduce imbrohorul, iar după ce-şi află sentinţa, îşi scoate inelele şi banii şi i le dă acestuia. I se pune în vedere că, în marea-i mărinimie, sultanul îi va cruţa viaţa lui şi apropiaţilor lui dacă îşi schimbă legea. Refuză categoric şi, până ce gealatul îşi pregăteşte paloşul, îi trage lângă el pe sfetnicul Ianache şi pe cei patru copii, spune o rugăciune, apoi îi îmbărbătează în faţa morţii: "Fiii mei, fiţi curajoşi! Am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să salvăm sufletele noastre şi să ne spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!".

"A fost una dintre cele mai crunte pedepse despre care am citit în toţi anii aceştia, de când mă preocupă istoria. Ce vină puteau să aibă, până la urmă, fiii cei mici ai domnitorului, pentru faptele tată lui lor? Să vezi cum îţi mor băieţii, unul câte unul, ce poate să fie mai dureros decât atât? Nici nu pot să îmi imaginez cât de împietrit trebuie să fi fost sufletul lui Constantin Brâncoveanu, în momentul când i-a venit timpul să urce pe eşafod...", spune, cu emoţie, profesorul Mihai Maxim.

Precum în icoanele sfinţilor celor mai încercaţi întru Hristos, Constantin Brâncoveanu e senin şi demn. Avea 40 de ani în 1694, când pictura bisericii fusese terminată de marii meşteri tocmiţi de domnitor. E tânăr şi în putere, cu barba neagră ca tăciunele şi privirea topind, în adâncul ochilor, forţa şi bunătatea unui domn luminat. Lângă el, frumoasa şi vrednica doamnă Maria, o mamă-eroină, în adevă ratul sens al cuvântului, înconjurată de cele şapte fete ale sale şi de cei patru fii. O familie mare şi frumoasă, crescută în cultul valorilor creştine, la care doamna Maria şi domnul Constantin ţineau atât de mult. Înnobilat de jertfa lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi, înnobilat de lacrimile şi suferinţele doamnei Maria şi ale fiicelor sale greu încercate, acest tablou minunat, realizat de echipa meşterilor greci Constantinos şi Ioan, în plin avânt al epocii brâncoveneşti, avea să devină icoană după 20 de ani de la pictare.

Tabloul mural de la Hurezi a devenit icoana credinţei nestrămutate a românilor întru Hristos: Icoana Sfinţilor Brâncoveni. Icoana de la care şi-au întors ochii Cantacuzinii, viclenii trădători ai marelui domn...