Smerenie și libertate - pe marginea Rugăciunii Sf. Efrem Sirul

Prin Sf. Efrem Sirul, Duhul Sfânt strigă în inimile noastre treptele necesare pe care trebuie să le parcurgă sufletul până la eliberare. Încă nu este libertate în rugăciunea sfântului Efrem, dar ea ne eliberează.

Rugăciunea Sf. Efrem este pentru oamenii încă neliberi, așa ca mine, așa ca poate mulți din această sală. Eu aș vrea ca toți să fie liberi. Este pentru oamenii care încă nu s-au eliberat de patimi, de păcat. Ea, dacă vreți, este o variantă a rugăciunii Tatăl nostru, pentru cei care încă n-au fost înfiați. Rugăciunea Tatăl nostru Hristos a dat-o celor înfiați de Tatăl. Dar atâta vreme cât nu suntem înfiați, nu-L putem numi pe Dumnezeu Tată. Atâta vreme cât ne aflăm în păcat, cât suntem robiți de patimile noastre, patimile și păcatele sunt ”tatăl” nostru. Este cutremurător, dar așa tâlcuiesc sfinții.

Într-unul din imnele sale, Sfântul Simeon Noul Teolog aduce cuvintele lui Hristos, Care i S-a arătat și i-a vorbit despre preoție, zicând: ”O, voi, care ați îndrăznit să stați înaintea jertfelnicului Meu pentru că Eu sunt milostiv, pentru că Eu sunt răbdător, care nefiind chemați ați intrat, care încă nefiind fii, necurățindu-vă prin plâns ca să ieșiți din robie, ați intrat la Cină ca niște fii!” Pentru a nu auzi cuvintele acestea în ziua Judecății de la Hristos, Sf. Efrem ne propune rugăciunea sa. Noi știm și din Evanghelie că Hristos multora le va spune la urmă: Plecați de la Mine, cei ce ați lucrat fărădelegea, nu vă cunosc pe voi! Ca să nu auzim cuvintele acestea, Sfântul Efrem ne dă o rugăciune care ne va pregăti pentru rugăciunea Tatăl nostru. Este aceeași rugăciune, putem spune, dar pentru cei neînfiați încă.

Ce spune Hristos, cum să ne rugăm? Tatăl nostru care ești în ceruri. Dar Sf. Efrem nu îndrăznește să-L numească pe Dumnezeu, Tată. El Spune: ”Doamne și Stăpânul vieții mele”. Oricine Îl poate numi pe Dumnezeu Domn și Stăpân al vieții sale, chiar și cel mai păcătos. Cel care se află în adâncimea și în robirea patimilor nu-L poate numi pe Dumnezeu Tată, pentru că nu simte, dar Îl mărturisește pe Dumnezeu Domn și Stăpân al vieții sale. Și prin aceasta el se eliberează de toți ceilalți domni și stăpâni care încearcă să ne stăpânească - și duhurile necurate, dar și patimile.

Spune mai departe: ”Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie”. El nu cere ”să vie Împărăția Ta”, pentru că a cere să vie Împărăția lui Dumnezeu înseamnă a mărturisi că ești gata să o primești, înseamnă că ești gata pentru ea. Pentru că venirea Împărăției lui Dumnezeu este sfârșitul lumii, este vremea judecății și numai fiul cel înfiat, cel răscumpărat, în inima căruia Duhul a mărturisit mântuirea, cum spune Sf. Apostol Pavel, numai acela poate chema Împărăția lui Dumnezeu și pe Dumnezeu Tată. Dar Sf. Efrem nu face asta. El spune: înainte de a veni Împărăția Ta, ia de la mine duhul trândăviei, al grijii de multe și celelalte. Tot cererea asta o are și rugăciunea Tatăl nostru: ne izbăvește de cel viclean. Dar Sf. Efrem ne și înșiruie câteva feluri în care cel viclean ne ispitește. Prin această cerere, Sf. Efrem face și o spovedanie. Din cauza aceasta noi ne ușurăm când rostim această rugăciune, când spunem: ”Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie”. Când cer să fiu izbăvit de toate aceste duhuri, de fapt mărturisesc că sunt stăpânit de ele. Nu mi-l da mie înseamnă și ia-l de la mine. Pentru că, dacă nu le-aș fi avut, de unde aș fi cunoscut că ele există? Dar, prin faptul că le numesc și rog să fie luate de la mine, mărturisesc că sunt stăpânit de ele. Sf. Efrem îl mărturisește pe Dumnezeu nu doar Domn și Stăpân al vieții sale, ci și Domn și Stăpân al tuturor acestor duhuri, pe care Dumnezeu este în stare să le ia de la el.

”Duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale.” Sf. Efrem mărturisește că nimeni nu poate dobândi nici unul din aceste daruri, de nu le va primi de la Dumnezeu. Chiar mai mult decât atât, nici măcar să iertăm pe alții nu putem fără ajutorul lui Dumnezeu: ”Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu.” Cum sună același lucru în Tatăl nostru? Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Dar Sf. Efrem ne arată practic cum ajungem la starea de a ierta greșelile fratelui. Cum? Prin vederea propriilor greșeli. (...) Dar și această vedere nimeni nu o poate avea decât în dar de la Dumnezeu. Numai venind Duhul Sfânt omul își descoperă ceea ce este. Sf. Ioan Scărarul spune: așa cum printr-un acoperiș crăpat, raza de lumină descoperă toate impuritățile, praful ce plutește în aer, până atunci nevăzut, așa cercetarea Duhului Sfânt în inima omului descoperă răutățile și patimile lui. Toate acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt. 

Iată mărturisirea pe care trebuie să o facem înainte de a putea numi Tată pe Dumnezeu și înainte de a chema cu îndrăzneală Împărăția Lui. Pentru că această rugăciune, Tatăl nostru, este o rugăciune care se spune cu îndrăzneală. Este o mare să-l numești Tată pe Dumnezeu, să te socotești pe tine fiu și să chemi Împărăția Lui. Din cauza asta în Liturghie, înainte de rugăciunea Tatăl nostru, preotul spune: ”Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăzneală, fără de osândă să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată și a zice.” A-L numi pe Dumnezeul cel ceresc Tată este îndrăzneală și poate aduce osândă, mărturisim noi în Liturghie.

De aceea este minunată rugăciunea Sf. Efrem Sirul. Ea ne desfășoară rugăciunea Tatăl nostru, pentru cei care încă nu sunt fii, pentru cei care încă sunt robiți de păcat. În perioada Postului Mare trebuie să ne aducem aminte că, deși răscumpărați prin Sângele lui Hristos, deși curățați și spălați prin Botez, suntem totuși întorși la păcatele noastre cele de dinainte și întinați în gândurile noastre, și în hotărârile noastre, și în toate lucrările noastre. Să ne aducem aminte de ceea ce suntem și de cum ar fi trebuit și cum am fi putut fi, căci aceasta ne va smeri și ne va elibera, pentru a putea, cu toții, să-L numim Tată pe Dumnezeu, în ziua cea neînserată a Împărăției Sale!

Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății


Corina Stanciu

59 blog posts

Reacties