SMERENIE ȘI LIBERTATE

Ce înseamnă a fi liber? Înseamnă a putea fi tu însuți oriunde și oricând, înseamnă a putea fi tu însuți indiferent de ceea ce este în jurul tău, de factorii din afară.

Am ales să vorbim despre smerenie și libertate deoarece foarte multă lume vorbește despre smerenie, foarte multă lume vorbește despre libertate, dar foarte puțini înțelegem că acestea două sunt același lucru. [...] Am zis smerenie și libertate pentru că în aceasta stă toată viața noastră.

Noi toți suntem chemați la libertate. Pentru omul contemporan, cel care este îndemnat și provocat la libertate de toate afișele pe care le vede, de emisiunile și de lozincile de la radio sau de la televizor, smerenia este un lucru respingător, este un lucru care-l împiedică să fie liber sau cel puțin îi amintește că nu face ceea ce trebuie.

Și noi, creștinii, suntem chemați la libertate. Tot ce vedem pe stradă, tot ceea ce auzim este o parodie a adevăratei chemări și a adevăratei libertăți. Noi suntem chemați la libertate și suntem chemați la smerenie. Apostolul Ioan spune: ”Cunoașteți adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8,32). Hristos spune: ”Învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11,29). Din aceasta vedem bine că în Evanghelie smerenia și libertatea nu doar că nu se contrazic, ci stau întotdeauna alături. Totuși libertatea este mai mult decât smerenia. Noi suntem chemați la libertate prin smerenie. Dar libertatea adevărată nu o vom cunoaște decât după ce vom cunoaște smerenia adevărată, după ce smerenia ne va elibera. Libertatea aceasta nu va fi libertatea aceea la care suntem îndemnați în stradă, ci va fi libertatea pe care ne-o dă adevărul, care este însuși Hristos, libertatea pe care o vom avea în chip și mai desăvârșit în ziua cea neînserată a Împărăției Sale.

Ce înțelegem noi când auzim de smerenie? Mai ales pentru un tânăr, acest lucru nu are în el nimic ademenitor. Noi înțelegem o stare de înfrângere, o stare de renunțare pentru cei mai mulți. A fi smerit înseamnă a renunța la viață, a renunța a luptă. [...] Cam așa au pervertit oamenii smerenia.

Noi, românii, avem cuvântul smerenie din slavonă. Mera înseamnă măsură, iar smeriti înseamnă a aduce în măsură. A te smeri înseamnă a-ți veni în măsură, a reveni, a deveni ceea ce ești. Cu alte cuvinte, a fi smerit înseamnă a cunoaște adevărul despre tine însuți, a-ți cunoaște măsura, a fi realist.

Și care este măsura noastră? Măsura noastră este moartea. După călcarea poruncii lui Dumnezeu, după ce ne-am despărțit de Dumnezeu, noi ne-am îmbrăcat în blestemul despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Adam înainte de a păcătui. Nu mânca din pom, pentru că, de vei face asta, de moarte vei muri! (Facerea 2,17). Așa că noi toți astăzi suntem muritori. Adevărul despre noi, măsura noastră este moartea. Dacă n-ar fi venit Dumnezeu, dacă n-ar fi venit Hristos Mântuitorul la noi, ca să ne scoată din moarte, noi asta am fi rămas în veac. A cunoaște adevărul despre noi este a realiza acest lucru. A ne smeri înseamnă a cunoaște cine suntem. Cel care cunoaște cine este el, iar el este moarte, muritor, își dă seama că are nevoie de un Mântuitor. Cunoaște că el însuși nu este în stare să iasă din moarte, să iasă din suferință, să iasă din durere, să iasă din singurătate, stări pe care toți le trăim, chiar și cei care ne provoacă la libertate prin afișele lor, dar nu ni le putem rezolva. Nu ni le putem rezolva prin libertatea care ni se propune.

Ce înseamnă a fi liber? Înseamnă a putea fi tu însuți oriunde și oricând, înseamnă a putea fi tu însuți indiferent de ceea ce este în jurul tău, de factorii din afară. Nimic din afară nu-ți poate strâmtora libertatea. Atunci când libertatea ta depinde de niște lucruri exterioare, cum poți oare să te numești liber? Cam așa înțelege multă lume libertatea. Sunt liber dacă pot să fac cutare sau cutare lucru. Dar sunt o mulțime de factori exteriori care nu depind de mine și care, dacă nu se vor îndeplini, eu nu-mi pot trăi libertatea. Înseamnă că eu nu sunt liber.

Noi avem atâția mucenici care erau liberi și când erau legați în lanțuri, și când erau bătuți, și când erau dați la moarte, în groapa cu lei. Își trăiau libertatea din plin și aceasta nu este o libertate metaforică. Cu adevărat sufletul lor era liber și trăia deplin și desăvârșit. De unde știm asta? Din faptul că acceptau toate acele chinuri de care ar fi putut să scape printr-un singur „Nu”.

Libertatea adevărată aceasta este: a putea fi tu însuți oriunde, oricând. Dar la ea nu se poate ajunge prin minciună. Nu putem trăi în iluzii, pentru că iluzia, mai devreme sau mai târziu se spulberă, se risipește ca visul celui care se deșteaptă (Psalmul 72, 20), cum spune David. Și atunci la ce ne va folosi toată libertatea noastră părelnică? Atunci când vom descoperi că totul a fost o mare înșelăciune...

Smerenia este cea care ne trezește din visul nostru. Ea este dureroasă la început, ea repugnă firii noastre. În fața ei noi dăm înapoi, pentru că îi este greu omului să descopere adevărul despre sine. Este înfiorător să descoperi că tu ești nimic, deși noi suntem chemați la a fi asemenea cu Dumnezeu. Deci smerenia ne eliberează, adevărul ne eliberează. Smerenia este prima treaptă a drumului spre adevăr, spre libertate. [...]

În perioada Postului Mare trebuie să ne aducem aminte că, deși răscumpărați prin sângele lui Hristos, deși curățați și spălați prin Botez, suntem totuși întorși la păcatele noastre cele de dinainte și întinați în gândurile noastre, și în hotărârile noastre, și în toate lucrările noastre. Să ne aducem aminte de ceea ce suntem și de cum ar fi trebuit și cum am fi putut fi, căci aceasta ne va smeri și ne va elibera, pentru a putea, cu toții, să-L numim Tată pe Dumnezeu, în ziua cea neînserată a Împărăției Sale!

Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății

 

 


Corina Stanciu

59 مدونة المشاركات

التعليقات