Rugaciuni In Postul Adormirii Maicii Domnului

Slava ?ie, Dumnezeul nostru, slava ?ie.

Împarate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevarului, Care pretutindenea e?ti ?i toate le îm­pline?ti, Vistierul bunata?ilor ?i datatorule de via?a, vino ?i Te sala?luie?te întru noi, ?i ne cura?e?te pe noi de toata întinaciunea ?i mân

Slava ?ie, Dumnezeul nostru, slava ?ie.

Împarate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevarului, Care pretutindenea e?ti ?i toate le îm­pline?ti, Vistierul bunata?ilor ?i datatorule de via?a, vino ?i Te sala?luie?te întru noi, ?i ne cura?e?te pe noi de toata întinaciunea ?i mântuie?te, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluie?te-ne pe noi (de trei ori).

Slava Tatalui ?i Fiului ?i Sfântului Duh ?i acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

Preasfânta Treime, miluie?te-ne pe noi. Doam­ne, cura?e?te pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza ?i vin­deca neputin?ele noas­tre, pentru numele Tau.

Doamne miluie?te (de trei ori), Slava..., ?i acum...

Tatal nostru, Care e?ti în ceruri, sfin­?easca-Se numele Tau, vie împara?ia Ta, fie voia Ta, precum în cer a?a ?i pe pa­mânt. Pâinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi ?i ne iarta noua gre?elile noastre, precum ?i noi iertam gre?i?ilor no?­tri. ?i nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izba­ve?te de cel rau. Pentru rugaciunile Sfin?ilor Parin?ilor no?tri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluie?te-ne pe noi. Amin

Slava..., ?i acum...

Veni?i sa ne închinam Împaratului nos­tru Dumnezeu.

Veni?i sa ne închi­nam ?i sa cadem la Hristos, Împaratul nostru Dumnezeu.

Veni?i sa ne închinam ?i sa ca­dem la Însu?i Hristos, Împaratul ?i Dumne­zeul nostru (de trei ori).

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, întru credinciosia Ta, auzi-ma, întru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca în picioare; facutu-m-a sa locuiesc în întuneric ca mortii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine si inima mea încremenita înlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am catre Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pamânt însetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti întoarce fa?a Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara în mormânt. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine îmi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Învata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamântul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de stârpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Catre Nascatoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie sa alergam noi, pa­cato?ii ?i smeri?ii, ?i sa cadem cu pocain?a, strigând din adâncul sufletului: Stapâna, ajuta-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grabe?te ca pierim de mul?imea pacatelor; nu întoarce pe robii tai de­?er?i, ca pe tine, singura nadejde te-am câ?­ti­gat (de doua ori).

Slava..., ?i acum...

Nu vom tacea, Nascatoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Ca, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pâna acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, stapâna, ca tu izba­ve?ti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta ?i dupa multimea îndurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vârtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu înaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau înaintea Ta am facut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când vei judeca Tu. Ca iata întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale întelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vârtos decât zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfânt nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale si cu duh stapânitor ma întareste. Învata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Cântarea 1, Glasul al 8-lea:

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat ?i din rau­tatea egiptenilor scapând israeli­tea­­nul, striga: Izbavitorului ?i Dumnezeului nos­tru sa-I cântam.

Stih: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, milu­ie?te-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg cautând mântuire; o, Maica a Cuvântului ?i Fecioara, de rele ?i de nevoi mântuie?te-ma.

Asupririle chinurilor ma tulbura ?i de multe necazuri se umple sufletul meu; alina-le, Fe­cioara, cu lini?tea Fiului ?i Dumnezeului tau, ceea ce e?ti cu totul fara de prihana.

Slava...,

Pe tine, ceea ce ai nascut pe Mântuitorul ?i Dumnezeu, te rog Fecioara, izbave?te-ma din nevoi, ca, la tine scapând, acum îmi tind ?i su­fletul ?i gândul meu.

?i acum...

Fiind bolnav cu trupul ?i cu sufletul, cer­cetarii celei dumnezeie?ti ?i purtarii tale de grija învrednice?te-ma tu, Maica lui Dum­ne­zeu, ca ceea ce e?ti buna ?i Nascatoarea Ce­lui bun.

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

Doamne, Cel ce ai facut cele de dea­supra crugului ceresc ?i ai zidit Bise­rica, Tu pe mine ma întare?te întru dragostea Ta; ca Tu e?ti marginea doririlor ?i credincio­?ilor întarire, Unule Iubitorule de oameni.

Folositoare ?i acoperamânt vie?ii mele te pun pe tine, Nascatoare de Dumnezeu Fe­cioara; tu ma îndrepteaza la adapostirea ta, ceea ce e?ti pricina bunata?ilor ?i credincio?ilor întarire, una întru tot laudata.

Te rog, Fecioara, risipe?te-mi tulburarea su­fletului ?i viforul scârbelor mele, ca tu, mi­reasa dumnezeiasca, pe Hristos începatorul li­ni?tii ai nascut, ceea ce e?ti de Dumnezeu fericita.

Slava...,

Ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunata?ilor, boga?ia facerii de bine izvora?te-o tuturor, ca toate le po?i ca una care ai nascut pe Hristos Cel puternic în­tru tarie, una preacurata.

?i acum...

Fiind cuprins de neputin?e cumplite ?i de chinurile bolilor, tu, Fecioara, ajuta-mi; cer aju­torul tau, Fecioara, ca pe tine te ?tiu comoara de tamaduiri neîmpu?inata ?i necheltuita, ceea ce e?ti cu totul fara de prihana.

Urmatoarele stihiri se zic dupa Cântarea a 3-a ?i a 6-a:

Izbave?te de nevoi pe robii tai, Nasca­toare de Dumnezeu, ca to?i, dupa Dumnezeu, la tine scapam, ca ?i catre un zid nestricat ?i folositor.

Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nas­catoare de Dumnezeu, spre necazul cel cum­plit al trupului meu ?i vindeca durerea sufle­tu­lui meu.

Preotul zice ectenia:Miluie?te-ne pe noi, Dumne­zeule..., la care pomene?te pe cei pentru care se face paraclisul.Cântare?ul:Doamne miluie?te (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv ?i iubitor de oameni...?i îndata sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus cautând...

Ceea ce e?ti rugatoare calda ?i zid nebi­ruit, izvor de mila ?i lumii scapare, cu dina­dinsul strigam catre tine, Nascatoare de Dum­nezeu, stapâna: Vino degrab ?i ne izbave?te pe noi din nevoi, ceea ce e?ti singura grabnic folositoare.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am în?eles lucrurile Tale ?i am preaslavit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele ?i viforul gre?e­lilor mele alina-le, ceea ce ai nascut pe Domnul-Îndreptatorul, dumnezeiasca mireasa.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, da-mi-l mie, ceea ce ai nascut pe Cel milos­tiv ?i pe Mântuitorul tuturor celor ce te lauda pe tine.

Slava...

Îndulcindu-ne, preacurata, cu harurile tale, ?ie cântare de mul?umire cântam, ?tiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

?i acum...

Nadejde ?i întarire ?i zid de scapare ne­mi?cat câ?tigându-te pe tine, ceea ce e?ti întru tot laudata, de tot necazul ne izbavim.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale ?i cu bra?ul Tau cel înalt; pacea Ta da-o noua, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurata, de veselie via?a mea, daruindu-mi bucuria ta cea nestricata, ceea ce ai nascut pricina veseliei.

Izbave?te-ne pe noi din nevoi, Nasca­toare de Dumnezeu, curata, ceea ce ai nascut Izbavirea cea ve?nica ?i Pacea care covâr?e?te toata mintea.

Slava...,

Risipe?te negura gre?elilor mele, dumneze­iasca mireasa, cu stralucirea luminii tale, ceea ce ai nascut Lumina cea dumnezeiasca ?i ve?nica.

?i acum...

Tamaduie?te, curata, neputin?a sufletului meu, învrednicindu-ma cercetarii tale, ?i sana­tate, cu rugaciunile tale, daruie?te-mi.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

Rugaciunea mea voi varsa catre Dom­nul ?i Lui voi spune necazurile mele; ca s-a umplut sufletul meu de rauta?i ?i via?a mea s-a apropiat de iad, ?i ca Iona ma rog: Dum­nezeule, din stricaciune scoate-ma.

Cum a mântuit de moarte ?i de putrejune firea mea care era ?inuta de moarte ?i de pu­trejune, pe Sine Însu?i dându-Se spre moarte, Fecioara, roaga-te Fiului ?i Dumnezeului tau, sa ma izbaveasca ?i de rauta?ile vrajma?ului.

Pe tine te ?tiu folositoare ?i pazitoare prea tare vie?ii mele, Fecioara, care risipe?ti tulbu­rarea napastelor ?i izgone?ti asupririle diavo­lilor; de aceea ma rog totdeauna: Izbave?te-ma de stricaciunea chinurilor mele.

Slava...,

Pe tine, Fecioara, te-am dobândit ca un zid de scapare ?i sufletelor mântuire desavâr­?ita ?i desfatare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucuram, o, stapâna; ?i acum ne iz­bave?te din nevoi ?i din chinuri.

?i acum...

Acum zac în patul durerilor ?i nu este ta­maduire trupului meu; ci ma rog ?ie, celei bune, care ai nascut pe Dumnezeu, Mântuitorul lu­­mii ?i Tamaduitorul bolilor, ridica-ma din strica­ciunea durerilor.

Preotul pomene?te pe cei pentru care se face pa­raclisul, a?a cum s-a aratat dupa Cântarea a 3-a. Apoi ecfonisul ?i condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce e?ti pazitoarea cre?tinilor nebiru­ita, ?i rugatoare neîncetata catre Facatorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugaciune ale pacato?ilor; ci sârguie?te ca o buna spre ajuto­­rul nostru, care cu credin?a strigam catre tine: Grabe?te spre rugaciune ?i te nevoie?te spre îm­blânzire, aparând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tau în tot neamul ?i neamul.

Stih: Asculta, fiica, ?i vezi ?i pleaca urechea ta ?i uita poporul tau ?i casa parintelui tau.

Apostolul Paraclisului Maicii Domnului

Evrei (VII,7-17)

Diaconul: În?elepciune.Preotul: Pace ?ie. Cântare?ul: ?i duhului tau. Aliluia..., glasul al 4-lea:

Acum sloboze?te pe robul Tau, Stapâne, dupa cuvântul Tau, în pace.

Stih: Lumina spre descoperirea neamurilor.

Evanghelia de la Paraclisului Maicii Domnului

Luca I, 39-49, 56

Slava...,glasul al 2-lea:

Parinte, Cuvinte ?i Duhule, Treime Sfânta, cura?e?te mul?imea gre?elilor noastre.

?i acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dum­ne­zeu, Milostive, cura?e?te mul?imea gre?elilor noastre.

Stih: Miluie?te-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta ?i dupa mul?imea îndurarilor Tale, cura?e?te farade­legile noastre.
?i stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Podobie: Toata nadejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredin?a pe noi, Preasfânta Stapâna, ci prime?te rugaciu­nea robilor tai, ca necazurile ne cuprind ?i nu putem rabda sagetarile diavolilor; acoperamânt nu ne-am agonisit nicaieri unde sa scapam noi, pacato?ii, pururea fiind birui?i; mângâ­iere nu avem afara de tine, stapâna lumii. Na­dejdea ?i folositoarea credincio?ilor, nu trece rugaciunile noastre, ci le fa de folos.

Nimeni din cei ce alearga la tine nu iese ru?inat, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; ci, cerând dar bun, prime?te daruirea catre cere­rea cea de folos.

Prefacerea celor necaji?i, izbavirea celor neputincio?i fiind, izbave?te pe robii tai, Nas­catoare de Dumnezeu Fecioara, pacea celor din razboaie, lini?tea celor învifora?i, singura folosi­toare a credincio?ilor.

Preotul zice:

Mântuie?te, Dumnezeule, poporul Tau ?i binecuvânteaza mo?tenirea Ta. Cerceteaza lumea Ta cu mila ?i cu îndurari. Înal?a fruntea dreptmaritorilor cre?tini ?i tri­mite peste noi milele Tale cele bogate; pen­tru rugaciunile Preacuratei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu ?i pururea Fecioa­rei Maria; cu puterea cinstitei ?i de via?a fa­ca­toarei Cruci; cu folosin?ele cinstitelor puteri cere?ti celor fara de trup; cu rugaciunile cins­titului, maritului Prooroc Înaintemergatorului ?i Botezatorului Ioan; ale Sfin?ilor mari?ilor ?i întru tot lauda?ilor Apostoli; ale celor între Sfin?i Parin?ii no?tri, mari dascali ?i ierarhi: Va­sile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvân­tatorul ?i Ioan Gura de Aur; cu ale Sfin?ilor Ata­nasie cel Mare, Chiril ?i Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei ?i ale Sfântului Ni­fon, patriarhul Constantinopolului; cu ale celor în­tre sfin?i Parin?ilor no?tri: Nicolae al Mirelor Lichiei ?i Spiridon al Trimitundei, facatorii de minuni, Calinic Cernicanul, Iosif cel Nou, Io­rest ?i Sava, Antim Ivireanul, Iosif Marturisi­­torul, Ghelasie, Leontie ?i Teodosie de la Brazi, ?i cu ale tuturor sfin?ilor sfin?i?ilor ierarhi; cu ale sfin­?ilor, mari?ilor ?i marilor Mucenici: Gheor­ghe, purtatorul de biruin?a, Dimitrie, izvorâ­torul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat ?i Ioan cel Nou; cu ale Sfântului Sfin?itului Mu­cenic Ha­­ra­lambie; cu ale Sfântului Marelui Mucenic Nichita Romanul; cu ale Sfin?ilor Mu­cenici Serghie ?i Vah, Ioan Valahul ?i Oprea; cu ale Sfin?ilor Marturisitori Ioan ?i Moise, Cons­tantin Voievod ?i fiii sai Cons­tantin, ?tefan, Radu ?i Matei, Ianache sfetni­cul; cu ale Sfân­tului Voievod ?tefan cel Mare ?i cu ale tu­turor bunilor biruitori mucenici; cu ale prea­cuvio?ilor ?i de Dumnezeu purtato­rilor Parin­?ilor no?tri: Grigorie Decapolitul, Ni­codim cel Sfin?it, Dimitrie cel Nou, Visa­rion ?i So­fronie, Ioan, Antonie, Daniil, Gher­man, Ioan Hozevitul, Vasile de la Poiana Ma­rului, Te­o­dora, ?i cu ale Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva; cu ale Sfântului (N) a ca­rui po­menire o savâr?im astazi; cu ale Sfin?ilor ?i drep?ilor dumnezeie?ti Parin?i Ioachim ?i Ana ?i cu ale tuturor sfin?ilor, rugamu-ne, Mult-mi­lostive, Doamne, auzi-ne pe noi, pacato?ii, care ne rugam ?ie, ?i ne miluie?te pe noi.
Doamne miluie?te (de 12 ori), apoi preotul zice ec­fonisul: Cu mila ?i cu îndurarile ?i cu iubirea de oameni...

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credin?a Treimii, va­paia cuptorului au calcat-o, cântând: Dumnezeul parin?ilor no?tri, bine e?ti cuvântat.

Când ai vrut sa tocme?ti mântuirea noas­tra, Mântuitorule, Te-ai sala?luit în pântecele Fecioarei, pe care ai aratat-o folositoare lumii. Binecuvântat e?ti, Dumnezeul parin?ilor no?tri.

Maica preacurata, roaga pe Domnul mi­lei, pe Care L-ai nascut, sa izbaveasca de pa­cate ?i de întinaciune sufleteasca pe cei ce striga cu credin?a: Binecuvântat e?ti, Dumnezeul pa­rin?ilor no?tri.

Slava...,

Comoara de mântuire ?i izvor de cura?ie, turn de tarie ?i u?a de pocain?a, pe ceea ce Te-a nascut pe Tine ai aratat-o celor ce striga: Binecuvântat e?ti, Dumnezeul parin?ilor no?tri.

?i acum...

De neputin?ele trupe?ti ?i de pacatele sufle­te?ti, pe cei ce vin cu dragoste catre acopera­mântul tau cel dumnezeiesc, învrednice?te-i sa fie tamadui?i, Nascatoare de Dumnezeu, care ai nascut noua pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Împaratul ceresc, pe Care Îl lauda o?tile în­gere?ti, lauda?i-L ?i-L preaînal?a?i întru to?i vecii.

Nu trece cu vederea pe cei ce au tre­buin?a de ajutor de la tine, Fecioara, pe cei care cânta ?i te preaînal?a întru to?i vecii.

Tamaduie?te neputin?a sufletului meu ?i durerile chinurilor mele, Fecioara, ca sa te sla­vesc, curata, în veci.

Binecuvântam pe Tatal ?i pe Fiul ?i pe Sfântul Duh, Domnul.

Boga?ie de tamaduiri ver?i, Fecioara, celor ce te lauda cu credin?a ?i preaînal?a na?terea ta cea de negrait.

?i acum…

Tu izgone?ti asuprirea ?i navalirea pati­mi­lor, Fecioara; pentru aceea te laudam întru to?i vecii.

Stih: Sa laudam, bine sa cuvântam ?i sa ne în­chi­nam Domnului, cântându-I ?i preaînal?ându-L întru to?i vecii.

Pe Împaratul ceresc, pe Care Îl lauda o?­tile îngere?ti, lauda?i-L ?i-L preaînal?a?i întru to?i vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marturisim pe tine Fecioara curata, noi cei izbavi?i prin tine, slavindu-te cu cetele cele fara de trup.

Sa nu întorci fa?a ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioara, care ai nascut pe Hristos, Cel ce a ?ters toata lacrima de pe fa?a tuturor.

Umple de bucurie inima mea, Fecioara, ceea ce ai primit plinirea bucuriei ?i ai pierdut grija pacatului.

Slava...,

Cu stralucirea luminii tale lumineaza, Fe­cioara, negura ne?tiin?ei ?i o izgone?te de la cei ce cu credin?a te marturisesc pe tine Nasca­toare de Dumnezeu.

?i acum...

Pe mine, care zac de boala în locul cel de rautate, tamaduie?te-ma, Fecioara, ?i ma în­toarce din boala în sanatate.

Catavasia:

O, prealuminate nor, Maica lui Dumne­zeu, pe cei ce se lupta cu noi surpa-i cu dreapta ta cea stapânitoare ?i atotputernica, ?i celor ce sunt în necazuri le ajuta, pe cei asupri?i îi mântuie?te ?i dezleaga de pacate pe cei ce se roaga ?ie, ca toate le po?i câte le voie?ti.

Apoi:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nas­catoare de Dumnezeu, cea pururea fericita ?i prea nevinovata ?i Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce e?ti mai cinstita decât heruvimii ?i mai slavita, fara de asemanare, decât serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu Cuvân­tul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nasca­toare de Dumnezeu, te marim.
Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru to?i care scapa cu credin?a întru acoperamântul tau cel puternic te rogi, ceea ce e?ti buna; ca noi, pacato?ii, nu avem alta izbavire catre Dumnezeu în nevoi ?i în neca­zuri, pururea fiind încarca?i cu multe pacate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cadem înaintea ta, sa ne izbave?ti pe noi, robii tai, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tau în tot neamul ?i neamul...

Tuturor necaji?ilor bucurie ?i asupri?ilor fo­lositoare ?i flamânzilor datatoare de hrana, strai­nilor mângâiere, celor învalui?i adapostire, bolnavilor cercetare, celor neputincio?i acope­ra­mânt ?i sprijinire, toiag batrâne?ilor tu e?ti Preacurata, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ?ie ne rugam: Grabe?te ?i milu­ie?te pe robii tai.

Stih: Asculta, fiica, ?i vezi ?i pleaca urechea ta ?i uita poporul tau ?i casa parintelui tau.

Bucura-te, Fecioara preacurata; bucura-te cinstitul sceptru al Împaratului Hristos; bucu­ra-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taina; bucura-te, u?a cerului ?i rugul cel nears; bucu­ra-te, lumina a toata lumea; bucura-te, bucuria tuturor; bucura-te, mântuirea credincio?ilor; bucura-te, aparatoarea ?i scaparea tuturor cre?ti­nilor, stapâna.

Slava..., ?i acum..., glasul al 8-lea:

Bucura-te, lauda a toata lumea; bucura-te, casa Domnului; bucura-te, munte umbrit; bucu­ra-te, scapare; bucura-te, ceea ce e?ti sfe?nic de aur; bucura-te, Preacurata, care e?ti slava cre?­ti­nilor; bucura-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucura-te, rai; bucura-te, masa cea dumnezeiasca; bucura-te, biserica; bucura-te, nastrapa de aur; bucura-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cade?te altarul ?i poporul, se cânta aceste tropare ale Nascatoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înalta decât cerurile ?i mai curata decât stralucirile soarelui, care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe stapâna lumii, cu cântari sa o cinstim.

Pentru pacatele mele cele multe mi se îm­bolnave?te trupul ?i slabe?te sufletul meu; la tine scap, ceea ce e?ti plina de daruri; nadej­dea tuturor celor fara de nadejde, tu îmi ajuta.

Stapâna ?i Maica Izbavitorului, prime?te rugaciunea nevrednicilor robilor tai, ca sa fii folositoare, catre Cel ce S-a nascut din tine, o, stapâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântam cu osârdie acum cântare de bucu­rie ?ie, celei întru tot laudata, Nascatoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergatorul ?i cu to?i sfin?ii, roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ne mântuiasca pe noi.

Toate o?tile îngere?ti, Înaintemergatorul Dom­nului, cei doisprezece Apostoli ?i to?i sfin?ii, împreuna cu Nascatoarea de Dumne­zeu, face?i rugaciuni ca sa ne mântuiasca pe noi.

Milostiva fii mie, smeritului, ca afara de tine alta scapare nu ?tiu eu, cel ce sunt plin de tot felul de pacate. Miluie?te-ma, nadej­dea cre?tinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfânta Treime..., Tatal nostru...

Preotul: Ca a Ta este împara?ia...
?i troparele, glasul al 6-lea:

Miluie?te-ne pe noi, Doamne, miluie?te-ne pe noi, ca nepricepându-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem ?ie, ca unui Stapân, noi pacato?ii robii Tai, miluie?te-ne pre noi.

Slava...,

Doamne, miluie?te-ne pe noi ca întru Tine am nadajduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii faradelegile noastre, ci cauta ?i acum ca un milostiv ?i ne izbave?te pe noi de vrajma?ii no?tri, ca Tu e?ti Dumnezeul nostru ?i noi sun­tem poporul Tau, to?i lucrul mâinilor Tale ?i numele Tau chemam.

?i acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu

U?a milostivirii deschide-o noua, binecu­­vântata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi, cei ce nadajduim întru tine, ci sa ne mântuim prin tine din nevoi, ca tu e?ti mân­tuirea neamului cre?tinesc.

Preotul zice ectenia:

Miluie?te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne ?ie, auzi-ne ?i ne mi­luie?te.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de trei ori).

Înca ne rugam pentru mila, via?a, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire ?i chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) ?i pentru ca sa li se ierte lor toata gre?eala cea de voie ?i cea fara de voie.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de trei ori).

Înca ne rugam ca sa fie pazit sfânt loca?ul acesta, ?ara aceasta, ora?ul (satul) acesta ?i toate ora?ele ?i satele, de boala, de foamete, de cutre­mur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastra ?i de razboiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând ?i lesne iertator sa ne fie noua Bunul ?i Iubitorul de oameni Dum­nezeul nostru ?i sa-?i întoarca toata mânia care se porne?te asupra noastra, sa ne izbaveasca pe noi de îngrozirea Lui cea dreapta, care este asu­pra noastra, ?i sa ne miluiasca pe noi.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de 40 ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântui­torul nostru, nadejdea tuturor marginilor pa­mântului ?i a celor ce sunt pe mare departe, ?i, Milostive, milostiv fii noua, Stapâne, pentru pacatele noastre ?i ne miluie?te pe noi.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de trei ori). Preotul zice ecfonisul:

Ca milostiv ?i iubitor de oameni Dumne­­zeu e?ti ?i ?ie slava înal?am, Tatalui ?i Fiului ?i Sfântului Duh, acum ?i pururea ?i în vecii ve­cilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul cel mic.

Slava ?ie, Dumnezeul nostru, slava ?ie.

Împarate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevarului, Care pretutindenea e?ti ?i toate le îm­pline?ti, Vistierul bunata?ilor ?i datatorule de via?a, vino ?i Te sala?luie?te întru noi, ?i ne cura?e?te pe noi de toata întinaciunea ?i mântuie?te, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluie?te-ne pe noi (de trei ori).

Slava Tatalui ?i Fiului ?i Sfântului Duh ?i acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

Preasfânta Treime, miluie?te-ne pe noi. Doam­ne, cura?e?te pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza ?i vin­deca neputin?ele noas­tre, pentru numele Tau.

Doamne miluie?te (de trei ori), Slava..., ?i acum...

Tatal nostru, Care e?ti în ceruri, sfin­?easca-Se numele Tau, vie împara?ia Ta, fie voia Ta, precum în cer a?a ?i pe pa­mânt. Pâinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi ?i ne iarta noua gre?elile noastre, precum ?i noi iertam gre?i?ilor no?­tri. ?i nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izba­ve?te de cel rau. Pentru rugaciunile Sfin?ilor Parin?ilor no?tri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluie?te-ne pe noi. Amin

Slava..., ?i acum...

Veni?i sa ne închinam Împaratului nos­tru Dumnezeu.

Veni?i sa ne închi­nam ?i sa cadem la Hristos, Împaratul nostru Dumnezeu.

Veni?i sa ne închinam ?i sa ca­dem la Însu?i Hristos, Împaratul ?i Dumne­zeul nostru (de trei ori).

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, întru credinciosia Ta, auzi-ma, întru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca în picioare; facutu-m-a sa locuiesc în întuneric ca mortii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine si inima mea încremenita înlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am catre Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pamânt însetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti întoarce fa?a Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara în mormânt. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine îmi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Învata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamântul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de stârpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Catre Nascatoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie sa alergam noi, pa­cato?ii ?i smeri?ii, ?i sa cadem cu pocain?a, strigând din adâncul sufletului: Stapâna, ajuta-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grabe?te ca pierim de mul?imea pacatelor; nu întoarce pe robii tai de­?er?i, ca pe tine, singura nadejde te-am câ?­ti­gat (de doua ori).

Slava..., ?i acum...

Nu vom tacea, Nascatoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Ca, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pâna acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, stapâna, ca tu izba­ve?ti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta ?i dupa multimea îndurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vârtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu înaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau înaintea Ta am facut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când vei judeca Tu. Ca iata întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale întelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vârtos decât zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfânt nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale si cu duh stapânitor ma întareste. Învata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Cântarea 1, Glasul al 8-lea:

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat ?i din rau­tatea egiptenilor scapând israeli­tea­­nul, striga: Izbavitorului ?i Dumnezeului nos­tru sa-I cântam.

Stih: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, milu­ie?te-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg cautând mântuire; o, Maica a Cuvântului ?i Fecioara, de rele ?i de nevoi mântuie?te-ma.

Asupririle chinurilor ma tulbura ?i de multe necazuri se umple sufletul meu; alina-le, Fe­cioara, cu lini?tea Fiului ?i Dumnezeului tau, ceea ce e?ti cu totul fara de prihana.

Slava...,

Pe tine, ceea ce ai nascut pe Mântuitorul ?i Dumnezeu, te rog Fecioara, izbave?te-ma din nevoi, ca, la tine scapând, acum îmi tind ?i su­fletul ?i gândul meu.

?i acum...

Fiind bolnav cu trupul ?i cu sufletul, cer­cetarii celei dumnezeie?ti ?i purtarii tale de grija învrednice?te-ma tu, Maica lui Dum­ne­zeu, ca ceea ce e?ti buna ?i Nascatoarea Ce­lui bun.

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

Doamne, Cel ce ai facut cele de dea­supra crugului ceresc ?i ai zidit Bise­rica, Tu pe mine ma întare?te întru dragostea Ta; ca Tu e?ti marginea doririlor ?i credincio­?ilor întarire, Unule Iubitorule de oameni.

Folositoare ?i acoperamânt vie?ii mele te pun pe tine, Nascatoare de Dumnezeu Fe­cioara; tu ma îndrepteaza la adapostirea ta, ceea ce e?ti pricina bunata?ilor ?i credincio?ilor întarire, una întru tot laudata.

Te rog, Fecioara, risipe?te-mi tulburarea su­fletului ?i viforul scârbelor mele, ca tu, mi­reasa dumnezeiasca, pe Hristos începatorul li­ni?tii ai nascut, ceea ce e?ti de Dumnezeu fericita.

Slava...,

Ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunata?ilor, boga?ia facerii de bine izvora?te-o tuturor, ca toate le po?i ca una care ai nascut pe Hristos Cel puternic în­tru tarie, una preacurata.

?i acum...

Fiind cuprins de neputin?e cumplite ?i de chinurile bolilor, tu, Fecioara, ajuta-mi; cer aju­torul tau, Fecioara, ca pe tine te ?tiu comoara de tamaduiri neîmpu?inata ?i necheltuita, ceea ce e?ti cu totul fara de prihana.

Urmatoarele stihiri se zic dupa Cântarea a 3-a ?i a 6-a:

Izbave?te de nevoi pe robii tai, Nasca­toare de Dumnezeu, ca to?i, dupa Dumnezeu, la tine scapam, ca ?i catre un zid nestricat ?i folositor.

Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nas­catoare de Dumnezeu, spre necazul cel cum­plit al trupului meu ?i vindeca durerea sufle­tu­lui meu.

Preotul zice ectenia:Miluie?te-ne pe noi, Dumne­zeule..., la care pomene?te pe cei pentru care se face paraclisul.Cântare?ul:Doamne miluie?te (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv ?i iubitor de oameni...?i îndata sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus cautând...

Ceea ce e?ti rugatoare calda ?i zid nebi­ruit, izvor de mila ?i lumii scapare, cu dina­dinsul strigam catre tine, Nascatoare de Dum­nezeu, stapâna: Vino degrab ?i ne izbave?te pe noi din nevoi, ceea ce e?ti singura grabnic folositoare.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am în?eles lucrurile Tale ?i am preaslavit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele ?i viforul gre?e­lilor mele alina-le, ceea ce ai nascut pe Domnul-Îndreptatorul, dumnezeiasca mireasa.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, da-mi-l mie, ceea ce ai nascut pe Cel milos­tiv ?i pe Mântuitorul tuturor celor ce te lauda pe tine.

Slava...

Îndulcindu-ne, preacurata, cu harurile tale, ?ie cântare de mul?umire cântam, ?tiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

?i acum...

Nadejde ?i întarire ?i zid de scapare ne­mi?cat câ?tigându-te pe tine, ceea ce e?ti întru tot laudata, de tot necazul ne izbavim.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale ?i cu bra?ul Tau cel înalt; pacea Ta da-o noua, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurata, de veselie via?a mea, daruindu-mi bucuria ta cea nestricata, ceea ce ai nascut pricina veseliei.

Izbave?te-ne pe noi din nevoi, Nasca­toare de Dumnezeu, curata, ceea ce ai nascut Izbavirea cea ve?nica ?i Pacea care covâr?e?te toata mintea.

Slava...,

Risipe?te negura gre?elilor mele, dumneze­iasca mireasa, cu stralucirea luminii tale, ceea ce ai nascut Lumina cea dumnezeiasca ?i ve?nica.

?i acum...

Tamaduie?te, curata, neputin?a sufletului meu, învrednicindu-ma cercetarii tale, ?i sana­tate, cu rugaciunile tale, daruie?te-mi.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

Rugaciunea mea voi varsa catre Dom­nul ?i Lui voi spune necazurile mele; ca s-a umplut sufletul meu de rauta?i ?i via?a mea s-a apropiat de iad, ?i ca Iona ma rog: Dum­nezeule, din stricaciune scoate-ma.

Cum a mântuit de moarte ?i de putrejune firea mea care era ?inuta de moarte ?i de pu­trejune, pe Sine Însu?i dându-Se spre moarte, Fecioara, roaga-te Fiului ?i Dumnezeului tau, sa ma izbaveasca ?i de rauta?ile vrajma?ului.

Pe tine te ?tiu folositoare ?i pazitoare prea tare vie?ii mele, Fecioara, care risipe?ti tulbu­rarea napastelor ?i izgone?ti asupririle diavo­lilor; de aceea ma rog totdeauna: Izbave?te-ma de stricaciunea chinurilor mele.

Slava...,

Pe tine, Fecioara, te-am dobândit ca un zid de scapare ?i sufletelor mântuire desavâr­?ita ?i desfatare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucuram, o, stapâna; ?i acum ne iz­bave?te din nevoi ?i din chinuri.

?i acum...

Acum zac în patul durerilor ?i nu este ta­maduire trupului meu; ci ma rog ?ie, celei bune, care ai nascut pe Dumnezeu, Mântuitorul lu­­mii ?i Tamaduitorul bolilor, ridica-ma din strica­ciunea durerilor.

Preotul pomene?te pe cei pentru care se face pa­raclisul, a?a cum s-a aratat dupa Cântarea a 3-a. Apoi ecfonisul ?i condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce e?ti pazitoarea cre?tinilor nebiru­ita, ?i rugatoare neîncetata catre Facatorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugaciune ale pacato?ilor; ci sârguie?te ca o buna spre ajuto­­rul nostru, care cu credin?a strigam catre tine: Grabe?te spre rugaciune ?i te nevoie?te spre îm­blânzire, aparând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Nascatoare de Dumnezeu.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele Tau în tot neamul ?i neamul.

Stih: Asculta, fiica, ?i vezi ?i pleaca urechea ta ?i uita poporul tau ?i casa parintelui tau.

Apostolul Paraclisului Maicii Domnului

Evrei (VII,7-17)

Diaconul: În?elepciune.Preotul: Pace ?ie. Cântare?ul: ?i duhului tau. Aliluia..., glasul al 4-lea:

Acum sloboze?te pe robul Tau, Stapâne, dupa cuvântul Tau, în pace.

Stih: Lumina spre descoperirea neamurilor.

Evanghelia de la Paraclisului Maicii Domnului

Luca I, 39-49, 56

Slava...,glasul al 2-lea:

Parinte, Cuvinte ?i Duhule, Treime Sfânta, cura?e?te mul?imea gre?elilor noastre.

?i acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dum­ne­zeu, Milostive, cura?e?te mul?imea gre?elilor noastre.

Stih: Miluie?te-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta ?i dupa mul?imea îndurarilor Tale, cura?e?te farade­legile noastre.
?i stihirile acestea, glasul al 6-lea:
Podobie: Toata nadejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredin?a pe noi, Preasfânta Stapâna, ci prime?te rugaciu­nea robilor tai, ca necazurile ne cuprind ?i nu putem rabda sagetarile diavolilor; acoperamânt nu ne-am agonisit nicaieri unde sa scapam noi, pacato?ii, pururea fiind birui?i; mângâ­iere nu avem afara de tine, stapâna lumii. Na­dejdea ?i folositoarea credincio?ilor, nu trece rugaciunile noastre, ci le fa de folos.

Nimeni din cei ce alearga la tine nu iese ru?inat, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; ci, cerând dar bun, prime?te daruirea catre cere­rea cea de folos.

Prefacerea celor necaji?i, izbavirea celor neputincio?i fiind, izbave?te pe robii tai, Nas­catoare de Dumnezeu Fecioara, pacea celor din razboaie, lini?tea celor învifora?i, singura folosi­toare a credincio?ilor.

Preotul zice:

Mântuie?te, Dumnezeule, poporul Tau ?i binecuvânteaza mo?tenirea Ta. Cerceteaza lumea Ta cu mila ?i cu îndurari. Înal?a fruntea dreptmaritorilor cre?tini ?i tri­mite peste noi milele Tale cele bogate; pen­tru rugaciunile Preacuratei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu ?i pururea Fecioa­rei Maria; cu puterea cinstitei ?i de via?a fa­ca­toarei Cruci; cu folosin?ele cinstitelor puteri cere?ti celor fara de trup; cu rugaciunile cins­titului, maritului Prooroc Înaintemergatorului ?i Botezatorului Ioan; ale Sfin?ilor mari?ilor ?i întru tot lauda?ilor Apostoli; ale celor între Sfin?i Parin?ii no?tri, mari dascali ?i ierarhi: Va­sile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvân­tatorul ?i Ioan Gura de Aur; cu ale Sfin?ilor Ata­nasie cel Mare, Chiril ?i Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei ?i ale Sfântului Ni­fon, patriarhul Constantinopolului; cu ale celor în­tre sfin?i Parin?ilor no?tri: Nicolae al Mirelor Lichiei ?i Spiridon al Trimitundei, facatorii de minuni, Calinic Cernicanul, Iosif cel Nou, Io­rest ?i Sava, Antim Ivireanul, Iosif Marturisi­­torul, Ghelasie, Leontie ?i Teodosie de la Brazi, ?i cu ale tuturor sfin?ilor sfin?i?ilor ierarhi; cu ale sfin­?ilor, mari?ilor ?i marilor Mucenici: Gheor­ghe, purtatorul de biruin?a, Dimitrie, izvorâ­torul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat ?i Ioan cel Nou; cu ale Sfântului Sfin?itului Mu­cenic Ha­­ra­lambie; cu ale Sfântului Marelui Mucenic Nichita Romanul; cu ale Sfin?ilor Mu­cenici Serghie ?i Vah, Ioan Valahul ?i Oprea; cu ale Sfin?ilor Marturisitori Ioan ?i Moise, Cons­tantin Voievod ?i fiii sai Cons­tantin, ?tefan, Radu ?i Matei, Ianache sfetni­cul; cu ale Sfân­tului Voievod ?tefan cel Mare ?i cu ale tu­turor bunilor biruitori mucenici; cu ale prea­cuvio?ilor ?i de Dumnezeu purtato­rilor Parin­?ilor no?tri: Grigorie Decapolitul, Ni­codim cel Sfin?it, Dimitrie cel Nou, Visa­rion ?i So­fronie, Ioan, Antonie, Daniil, Gher­man, Ioan Hozevitul, Vasile de la Poiana Ma­rului, Te­o­dora, ?i cu ale Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva; cu ale Sfântului (N) a ca­rui po­menire o savâr?im astazi; cu ale Sfin?ilor ?i drep?ilor dumnezeie?ti Parin?i Ioachim ?i Ana ?i cu ale tuturor sfin?ilor, rugamu-ne, Mult-mi­lostive, Doamne, auzi-ne pe noi, pacato?ii, care ne rugam ?ie, ?i ne miluie?te pe noi.
Doamne miluie?te (de 12 ori), apoi preotul zice ec­fonisul: Cu mila ?i cu îndurarile ?i cu iubirea de oameni...

Cântarea a 7-a:

Irmosul:

Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credin?a Treimii, va­paia cuptorului au calcat-o, cântând: Dumnezeul parin?ilor no?tri, bine e?ti cuvântat.

Când ai vrut sa tocme?ti mântuirea noas­tra, Mântuitorule, Te-ai sala?luit în pântecele Fecioarei, pe care ai aratat-o folositoare lumii. Binecuvântat e?ti, Dumnezeul parin?ilor no?tri.

Maica preacurata, roaga pe Domnul mi­lei, pe Care L-ai nascut, sa izbaveasca de pa­cate ?i de întinaciune sufleteasca pe cei ce striga cu credin?a: Binecuvântat e?ti, Dumnezeul pa­rin?ilor no?tri.

Slava...,

Comoara de mântuire ?i izvor de cura?ie, turn de tarie ?i u?a de pocain?a, pe ceea ce Te-a nascut pe Tine ai aratat-o celor ce striga: Binecuvântat e?ti, Dumnezeul parin?ilor no?tri.

?i acum...

De neputin?ele trupe?ti ?i de pacatele sufle­te?ti, pe cei ce vin cu dragoste catre acopera­mântul tau cel dumnezeiesc, învrednice?te-i sa fie tamadui?i, Nascatoare de Dumnezeu, care ai nascut noua pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 8-a:

Irmos: Pe Împaratul ceresc, pe Care Îl lauda o?tile în­gere?ti, lauda?i-L ?i-L preaînal?a?i întru to?i vecii.

Nu trece cu vederea pe cei ce au tre­buin?a de ajutor de la tine, Fecioara, pe cei care cânta ?i te preaînal?a întru to?i vecii.

Tamaduie?te neputin?a sufletului meu ?i durerile chinurilor mele, Fecioara, ca sa te sla­vesc, curata, în veci.

Binecuvântam pe Tatal ?i pe Fiul ?i pe Sfântul Duh, Domnul.

Boga?ie de tamaduiri ver?i, Fecioara, celor ce te lauda cu credin?a ?i preaînal?a na?terea ta cea de negrait.

?i acum…

Tu izgone?ti asuprirea ?i navalirea pati­mi­lor, Fecioara; pentru aceea te laudam întru to?i vecii.

Stih: Sa laudam, bine sa cuvântam ?i sa ne în­chi­nam Domnului, cântându-I ?i preaînal?ându-L întru to?i vecii.

Pe Împaratul ceresc, pe Care Îl lauda o?­tile îngere?ti, lauda?i-L ?i-L preaînal?a?i întru to?i vecii.

Cântarea a 9-a:

Irmosul:

Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu, te marturisim pe tine Fecioara curata, noi cei izbavi?i prin tine, slavindu-te cu cetele cele fara de trup.

Sa nu întorci fa?a ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioara, care ai nascut pe Hristos, Cel ce a ?ters toata lacrima de pe fa?a tuturor.

Umple de bucurie inima mea, Fecioara, ceea ce ai primit plinirea bucuriei ?i ai pierdut grija pacatului.

Slava...,

Cu stralucirea luminii tale lumineaza, Fe­cioara, negura ne?tiin?ei ?i o izgone?te de la cei ce cu credin?a te marturisesc pe tine Nasca­toare de Dumnezeu.

?i acum...

Pe mine, care zac de boala în locul cel de rautate, tamaduie?te-ma, Fecioara, ?i ma în­toarce din boala în sanatate.

Catavasia:

O, prealuminate nor, Maica lui Dumne­zeu, pe cei ce se lupta cu noi surpa-i cu dreapta ta cea stapânitoare ?i atotputernica, ?i celor ce sunt în necazuri le ajuta, pe cei asupri?i îi mântuie?te ?i dezleaga de pacate pe cei ce se roaga ?ie, ca toate le po?i câte le voie?ti.

Apoi:

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nas­catoare de Dumnezeu, cea pururea fericita ?i prea nevinovata ?i Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce e?ti mai cinstita decât heruvimii ?i mai slavita, fara de asemanare, decât serafimii, care, fara stricaciune, pe Dumnezeu Cuvân­tul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nasca­toare de Dumnezeu, te marim.
Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn...

Pentru to?i care scapa cu credin?a întru acoperamântul tau cel puternic te rogi, ceea ce e?ti buna; ca noi, pacato?ii, nu avem alta izbavire catre Dumnezeu în nevoi ?i în neca­zuri, pururea fiind încarca?i cu multe pacate, Maica Dumnezeului Celui de sus. Pentru aceea cadem înaintea ta, sa ne izbave?ti pe noi, robii tai, din toate nevoile.

Stih: Pomeni-voi numele tau în tot neamul ?i neamul...

Tuturor necaji?ilor bucurie ?i asupri?ilor fo­lositoare ?i flamânzilor datatoare de hrana, strai­nilor mângâiere, celor învalui?i adapostire, bolnavilor cercetare, celor neputincio?i acope­ra­mânt ?i sprijinire, toiag batrâne?ilor tu e?ti Preacurata, Maica Dumnezeului Celui de sus; pentru aceea, ?ie ne rugam: Grabe?te ?i milu­ie?te pe robii tai.

Stih: Asculta, fiica, ?i vezi ?i pleaca urechea ta ?i uita poporul tau ?i casa parintelui tau.

Bucura-te, Fecioara preacurata; bucura-te cinstitul sceptru al Împaratului Hristos; bucu­ra-te, ceea ce ai crescut Strugurele cel de taina; bucura-te, u?a cerului ?i rugul cel nears; bucu­ra-te, lumina a toata lumea; bucura-te, bucuria tuturor; bucura-te, mântuirea credincio?ilor; bucura-te, aparatoarea ?i scaparea tuturor cre?ti­nilor, stapâna.

Slava..., ?i acum..., glasul al 8-lea:

Bucura-te, lauda a toata lumea; bucura-te, casa Domnului; bucura-te, munte umbrit; bucu­ra-te, scapare; bucura-te, ceea ce e?ti sfe?nic de aur; bucura-te, Preacurata, care e?ti slava cre?­ti­nilor; bucura-te, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeu; bucura-te, rai; bucura-te, masa cea dumnezeiasca; bucura-te, biserica; bucura-te, nastrapa de aur; bucura-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cade?te altarul ?i poporul, se cânta aceste tropare ale Nascatoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Pe ceea ce este mai înalta decât cerurile ?i mai curata decât stralucirile soarelui, care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe stapâna lumii, cu cântari sa o cinstim.

Pentru pacatele mele cele multe mi se îm­bolnave?te trupul ?i slabe?te sufletul meu; la tine scap, ceea ce e?ti plina de daruri; nadej­dea tuturor celor fara de nadejde, tu îmi ajuta.

Stapâna ?i Maica Izbavitorului, prime?te rugaciunea nevrednicilor robilor tai, ca sa fii folositoare, catre Cel ce S-a nascut din tine, o, stapâna lumii, fii mijlocitoare.

Cântam cu osârdie acum cântare de bucu­rie ?ie, celei întru tot laudata, Nascatoare de Dumnezeu. Cu Înaintemergatorul ?i cu to?i sfin?ii, roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ne mântuiasca pe noi.

Toate o?tile îngere?ti, Înaintemergatorul Dom­nului, cei doisprezece Apostoli ?i to?i sfin?ii, împreuna cu Nascatoarea de Dumne­zeu, face?i rugaciuni ca sa ne mântuiasca pe noi.

Milostiva fii mie, smeritului, ca afara de tine alta scapare nu ?tiu eu, cel ce sunt plin de tot felul de pacate. Miluie?te-ma, nadej­dea cre?tinilor.

Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfânta Treime..., Tatal nostru...

Preotul: Ca a Ta este împara?ia...
?i troparele, glasul al 6-lea:

Miluie?te-ne pe noi, Doamne, miluie?te-ne pe noi, ca nepricepându-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem ?ie, ca unui Stapân, noi pacato?ii robii Tai, miluie?te-ne pre noi.

Slava...,

Doamne, miluie?te-ne pe noi ca întru Tine am nadajduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomenii faradelegile noastre, ci cauta ?i acum ca un milostiv ?i ne izbave?te pe noi de vrajma?ii no?tri, ca Tu e?ti Dumnezeul nostru ?i noi sun­tem poporul Tau, to?i lucrul mâinilor Tale ?i numele Tau chemam.

?i acum..., al Nascatoarei de Dumnezeu

U?a milostivirii deschide-o noua, binecu­­vântata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi, cei ce nadajduim întru tine, ci sa ne mântuim prin tine din nevoi, ca tu e?ti mân­tuirea neamului cre?tinesc.

Preotul zice ectenia:

Miluie?te-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugamu-ne ?ie, auzi-ne ?i ne mi­luie?te.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de trei ori).

Înca ne rugam pentru mila, via?a, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire ?i chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) ?i pentru ca sa li se ierte lor toata gre?eala cea de voie ?i cea fara de voie.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de trei ori).

Înca ne rugam ca sa fie pazit sfânt loca?ul acesta, ?ara aceasta, ora?ul (satul) acesta ?i toate ora?ele ?i satele, de boala, de foamete, de cutre­mur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastra ?i de razboiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând ?i lesne iertator sa ne fie noua Bunul ?i Iubitorul de oameni Dum­nezeul nostru ?i sa-?i întoarca toata mânia care se porne?te asupra noastra, sa ne izbaveasca pe noi de îngrozirea Lui cea dreapta, care este asu­pra noastra, ?i sa ne miluiasca pe noi.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de 40 ori).

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântui­torul nostru, nadejdea tuturor marginilor pa­mântului ?i a celor ce sunt pe mare departe, ?i, Milostive, milostiv fii noua, Stapâne, pentru pacatele noastre ?i ne miluie?te pe noi.
Cântare?ul: Doamne miluie?te (de trei ori). Preotul zice ecfonisul:

Ca milostiv ?i iubitor de oameni Dumne­­zeu e?ti ?i ?ie slava înal?am, Tatalui ?i Fiului ?i Sfântului Duh, acum ?i pururea ?i în vecii ve­cilor. Amin.

Apoi preotul face otpustul cel mic.

Slava ?ie, Dumnezeul nostru, slava ?ie.

Împarate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevarului, Care pretutindenea e?ti ?i toate le îm­pline?ti, Vistierul bunata?ilor ?i datatorule de via?a, vino ?i Te sala?luie?te întru noi, ?i ne cura?e?te pe noi de toata întinaciunea ?i mântuie?te, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluie?te-ne pe noi (de trei ori).

Slava Tatalui ?i Fiului ?i Sfântului Duh ?i acum ?i pururea ?i în vecii vecilor. Amin.

Preasfânta Treime, miluie?te-ne pe noi. Doam­ne, cura?e?te pacatele noastre. Stapâne, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza ?i vin­deca neputin?ele noas­tre, pentru numele Tau.

Doamne miluie?te (de trei ori), Slava..., ?i acum...

Tatal nostru, Care e?ti în ceruri, sfin­?easca-Se numele Tau, vie împara?ia Ta, fie voia Ta, precum în cer a?a ?i pe pa­mânt. Pâinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi ?i ne iarta noua gre?elile noastre, precum ?i noi iertam gre?i?ilor no?­tri. ?i nu ne duce pe noi în ispita, ci ne izba­ve?te de cel rau. Pentru rugaciunile Sfin?ilor Parin?ilor no?tri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluie?te-ne pe noi. Amin

Slava..., ?i acum...

Veni?i sa ne închinam Împaratului nos­tru Dumnezeu.

Veni?i sa ne închi­nam ?i sa cadem la Hristos, Împaratul nostru Dumnezeu.

Veni?i sa ne închinam ?i sa ca­dem la Însu?i Hristos, Împaratul ?i Dumne­zeul nostru (de trei ori).

Apoi Psalmul 142:

Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, întru credinciosia Ta, auzi-ma, întru dreptatea Ta. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca în picioare; facutu-m-a sa locuiesc în întuneric ca mortii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine si inima mea încremenita înlauntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am catre Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pamânt însetosat. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti întoarce fa?a Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara în mormânt. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine îmi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne. Învata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamântul dreptatii. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fa bunatate de stârpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

Dumnezeu este Domnul... (de trei ori).

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Catre Nascatoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie sa alergam noi, pa­cato?ii ?i smeri?ii, ?i sa cadem cu pocain?a, strigând din adâncul sufletului: Stapâna, ajuta-ne, mi­los­tivindu-te spre noi; grabe?te ca pierim de mul?imea pacatelor; nu întoarce pe robii tai de­?er?i, ca pe tine, singura nadejde te-am câ?­ti­gat (de doua ori).

Slava..., ?i acum...

Nu vom tacea, Nascatoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevred­nicii. Ca, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pâna acum slobozi? Nu ne vom departa de la tine, stapâna, ca tu izba­ve?ti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50:

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta ?i dupa multimea îndurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Mai vârtos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu înaintea mea este pururea. Tie unuia am gresit si rau înaintea Ta am facut, asa încât drept esti Tu întru cuvintele Tale si biruitor când vei judeca Tu. Ca iata întru faradelegi m-am zamislit si în pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale întelepciunii Tale, mi-ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vârtos decât zapada ma voi albi. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept înnoieste întru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfânt nu-l lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale si cu duh stapânitor ma întareste. Învata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor întoarce. Izbaveste-ma de varsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi. Fa bine, Doamne, întru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Cântarea 1, Glasul al 8-lea:

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat ?i din rau­tatea egiptenilor scapând israeli­tea­­nul, striga: Izbavitorului ?i Dumnezeului nos­tru sa-I cântam.

Stih: Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, milu­ie?te-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg cautând mântuire; o, Maica a Cuvântului ?i Fecioara, de rele ?i de nevoi mântuie?te-ma.

Asupririle chinurilor ma tulbura ?i de multe necazuri se umple sufletul meu; alina-le, Fe­cioara, cu lini?tea Fiului ?i Dumnezeului tau, ceea ce e?ti cu totul fara de prihana.

Slava...,

Pe tine, ceea ce ai nascut pe Mântuitorul ?i Dumnezeu, te rog Fecioara, izbave?te-ma din nevoi, ca, la tine scapând, acum îmi tind ?i su­fletul ?i gândul meu.

?i acum...

Fiind bolnav cu trupul ?i cu sufletul, cer­cetarii celei dumnezeie?ti ?i purtarii tale de grija învrednice?te-ma tu, Maica lui Dum­ne­zeu, ca ceea ce e?ti buna ?i Nascatoarea Ce­lui bun.

Cântarea a 3-a:

Irmosul:

Doamne, Cel ce ai facut cele de dea­supra crugului ceresc ?i ai zidit Bise­rica, Tu pe mine ma întare?te întru dragostea Ta; ca Tu e?ti marginea doririlor ?i credincio­?ilor întarire, Unule Iubitorule de oameni.

Folositoare ?i acoperamânt vie?ii mele te pun pe tine, Nascatoare de Dumnezeu Fe­cioara; tu ma îndrepteaza la adapostirea ta, ceea ce e?ti pricina bunata?ilor ?i credincio?ilor întarire, una întru tot laudata.

Te rog, Fecioara, risipe?te-mi tulburarea su­fletului ?i viforul scârbelor mele, ca tu, mi­reasa dumnezeiasca, pe Hristos începatorul li­ni?tii ai nascut, ceea ce e?ti de Dumnezeu fericita.

Slava...,

Ceea ce ai nascut pe Facatorul de bine, Care este pricina bunata?ilor, boga?ia facerii de bine izvora?te-o tuturor, ca toate le po?i ca una care ai nascut pe Hristos Cel puternic în­tru tarie, una preacurata.

?i acum...

Fiind cuprins de neputin?e cumplite ?i de chinurile bolilor, tu, Fecioara, ajuta-mi; cer aju­torul tau, Fecioara, ca pe tine te ?tiu comoara de tamaduiri neîmpu?inata ?i necheltuita, ceea ce e?ti cu totul fara de prihana.

Urmatoarele stihiri se zic dupa Cântarea a 3-a ?i a 6-a:

Izbave?te de nevoi pe robii tai, Nasca­toare de Dumnezeu, ca to?i, dupa Dumnezeu, la tine scapam, ca ?i catre un zid nestricat ?i folositor.

Cauta cu milostivire, cu totul laudata, Nas­catoare de Dumnezeu, spre necazul cel cum­plit al trupului meu ?i vindeca durerea sufle­tu­lui meu.

Preotul zice ectenia:Miluie?te-ne pe noi, Dumne­zeule..., la care pomene?te pe cei pentru care se face paraclisul.Cântare?ul:Doamne miluie?te (de 12 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Ca milostiv ?i iubitor de oameni...?i îndata sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus cautând...

Ceea ce e?ti rugatoare calda ?i zid nebi­ruit, izvor de mila ?i lumii scapare, cu dina­dinsul strigam catre tine, Nascatoare de Dum­nezeu, stapâna: Vino degrab ?i ne izbave?te pe noi din nevoi, ceea ce e?ti singura grabnic folositoare.

Cântarea a 4-a:

Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am în?eles lucrurile Tale ?i am preaslavit Dumnezeirea Ta.

Tulburarea patimilor mele ?i viforul gre?e­lilor mele alina-le, ceea ce ai nascut pe Domnul-Îndreptatorul, dumnezeiasca mireasa.

Chemând eu adâncul milostivirii tale, da-mi-l mie, ceea ce ai nascut pe Cel milos­tiv ?i pe Mântuitorul tuturor celor ce te lauda pe tine.

Slava...

Îndulcindu-ne, preacurata, cu harurile tale, ?ie cântare de mul?umire cântam, ?tiindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu.

?i acum...

Nadejde ?i întarire ?i zid de scapare ne­mi?cat câ?tigându-te pe tine, ceea ce e?ti întru tot laudata, de tot necazul ne izbavim.

Cântarea a 5-a:

Irmosul:

Lumineaza-ne pe noi, Doamne, cu po­run­cile Tale ?i cu bra?ul Tau cel înalt; pacea Ta da-o noua, Iubitorule de oameni.

Umple, Preacurata, de veselie via?a mea, daruindu-mi bucuria ta cea nestricata, ceea ce ai nascut pricina veseliei.

Izbave?te-ne pe noi din nevoi, Nasca­toare de Dumnezeu, curata, ceea ce ai nascut Izbavirea cea ve?nica ?i Pacea care covâr?e?te toata mintea.

Slava...,

Risipe?te negura gre?elilor mele, dumneze­iasca mireasa, cu stralucirea luminii tale, ceea ce ai nascut Lumina cea dumnezeiasca ?i ve?nica.

?i acum...

Tamaduie?te, curata, neputin?a sufletului meu, învrednicindu-ma cercetarii tale, ?i sana­tate, cu rugaciunile tale, daruie?te-mi.

Cântarea a 6-a:

Irmosul:

Rugaciunea mea voi varsa catre Dom­nul ?i Lui voi spune necazurile mele; ca s-a umplut sufletul meu de rauta?i ?i via?a mea s-a apropiat de iad, ?i ca Iona ma rog: Dum­nezeule, din stricaciune scoate-ma.

Cum a mântuit de moarte ?i de putrejune firea mea care era ?inuta de moarte ?i de pu­trejune, pe Sine Însu?i dându-Se spre moarte, Fecioara, roaga-te Fiului ?i Dumnezeului tau, sa ma izbaveasca ?i de rauta?ile vrajma?ului.

Pe tine te ?tiu folositoare ?i pazitoare prea tare vie?ii mele, Fecioara, care risipe?ti tulbu­rarea napastelor ?i izgone?ti asupririle diavo­lilor; de aceea ma rog totdeauna: Izbave?te-ma de stricaciunea chinurilor mele.

Slava...,

Pe tine, Fecioara, te-am dobândit ca un zid de scapare ?i sufletelor mântuire desavâr­?ita ?i desfatare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucuram, o, stapâna; ?i acum ne iz­bave?te din nevoi ?i din chinuri.

?i acum...

Acum zac în patul durerilor ?i nu este ta­maduire trupului meu; ci ma rog ?ie, celei bune, care ai nascut pe Dumnezeu, Mântuitorul lu­­mii ?i Tamaduitorul bolilor, ridica-ma din strica­ciunea durerilor.

Preotul pomene?te pe cei pentru care se face pa­raclisul, a?a cum s-a aratat dupa Cântarea a 3-a. Apoi ecfonisul ?i condacul, glasul al 6-lea:

Ceea ce e?ti pazitoarea cre?tinilor nebiru­ita,


Marius Moldovan

2 Blog postari

Comentarii