Despre Creație și despre Creator


Cum ne raportăm noi la Creaţie şi Creator. <br> <br>Totul e deja creat sau creem şi noi ?

.

Despre Creație și despre Creator

Cum ne raportăm noi la Creaţie şi Creator.

 

Totul e deja creat sau creem şi noi ?

 

Creaţia e ceva organic, în continuă schimbare. Sunt lucruri (tărâmuri, orânduiri,etc.),care sunt deja create şi noi trebuie decât să reuşim să ne conectăm (mutăm) la ele, dar sunt şi lucruri pe care conştiinţa noastră le crează sau la un nivel mai mare, conştiinţele noastre unite le pot crea , o nouă orânduire, un nou tărâm, etc. Dacă un grup mare de persoane are aceleaşi idealuri, aceleaşi credinţe, atunci forţa lor de a aduce noul dorit în viaţa lor, e mult mai mare.

Dacă admitem că există un Creator, care încă are un rol activ, atunci înseamnă că încă mai sunt lucruri de creat. Dacă v-om considera că totul e deja creat atunci putem vorbi de un fost Creator. Cu siguranţă că foarte multe lucruri sunt deja create, dar nu cred că procesul de creaţie s-a oprit, nu-l putem scoate pe Creator la "pensie", iar să-i atribuim doar rolul de întreţinere a Creaţiei, e un pic forţat.

 

Cum cred eu că sunt lucrurile

 

Orice creaţie, are părţi dinainte gândite, intuite, dar are şi părţi neprevăzute iniţial şi din acest motiv, pentru optimizarea ei, Creatorul se foloseşte de feedback-ul din "teren". Aici intervine rolul nostru, de experimentatori ai Creaţiei şi implicit de mici creatori. Toate gândurile noastre creative se unesc în acest mare gând al Creaţiei, fiecare conştiinţă în parte, participă la evoluţia Creaţiei. Noi suntem terminale, tentacule ale Creatorului, cu ajutorul cărora El îşi inspectează Creaţia, precum noi folosim aparate pentru investigarea unui lucru de noi creat, precum un microscop ce analizează un microcip electronic. Sunt locuri ale lucrurilor de noi create, în care nu putem investiga direct bunul de noi creat şi deci avem nevoie de alte aparate sau dispozitive. În viitor, odată cu dezvoltarea nanotehnologiei, vom avea "roboţi" microscopici care să ne ajute la inspectarea propriilor creaţii. Astfel, în urma feedback-ului de la nanoroboţi, vom şti ce îmbunătăţiri sunt necesare. Astfel Creatorul, pentru a putea investiga anumite părţi ale propriei creaţii, se foloseşte de noi aici şi de alte fiinţe în alte locuri şi la alte nivele. Plantele, celelalte fiinţe, chiar şi un grăunte de nisip, participă la investigarea Creaţiei, fiecare dintre acestea având un anumit nivel de conştiinţă, chiar şi un atom. Deci noi suntem creatori (cocreatori) ai unei mici părţi din Creaţie. Dacă toate sunt create şi toate sunt deja planificate (destin), noi ce mai facem aici ? Doar observăm şi ne mutăm în altă zonă a Creaţiei ? A nu se înţelege din expunerea mea că suntem nişte aparate. Suntem parte din Creator, precum tentaculul unei caracatiţe care pipăie ascunzişul peştilor din crăpătura unui coral. Caracatiţa nu poate intra toată în acel ascunziş, dar poate obţine detalii preţioase pipăind cu tentacolul ei. E doar un punct de vedere, nu neapărat în întregime corect, precum nimeni nu poate susţine corectitudinea totală a punctului său de vedere.

  

După chipul şi asemănarea Lui !

 

După chipul şi asemănarea Lui, ca şi metaforă, El neavând formă fizică, orice personificare poate crea mari confuzii. Nici noi nu ştim exact cum arătăm, suntem în confuzia creată de forma corpului nostru, dar... . Deci, Creatorul este energie informatizată ce conţine planurile şi algoritmii de funcţionare a toate, a Universului, a fiinţelor, a atomilor, a absolut tot. Această energie, umple tot, atât ceea ce noi numim gol (vid) cât şi tot ceea ce putem percepe. Putem numi această energie informatizată o mare conştiinţă, Dumnezeu sau oricum altcumva, dar nu putem să îl reprezentăm decât metaforic, iar pentru ajutorul (sau confuzia) multora dintre noi poate primii un chip, o personificare. Am citit într-o carte o explicaţie interesantă a statuietelor (idolilor) religiilor politeiste dată unui crestin, şi anume : "Am creat mai mulţi idoli, fiecare cu anumite calităţi, pentru a reprezenta suma calităţilor lui Dumnezeu şi astfel, în formă, să fie mai uşor de perceput de cei limitaţi în înţelegere căci mulţi cred doar ce văd. Noi avem acelaşi Creator cu al vostru, doar că am căutat un mod mai aproape de înţelegerea celor mulţi. "Probabil, că aceaşi logică a stat la baza reprezentărilor din icoanele creştine. Nu reţin exact cartea în care am citit această explicaţie şi nu cred că e foarte important asta. Oricum, percepţia personificată a Creatorului, nu cred că mai e potrivită timpurilor noastre.

 

Nu Judeca !

 

Interpretarea noastră depinde de unde privim. Răul sau binele sunt relative şi din acest motiv putem avea două sau mai multe abordări "corecte" din perspective diferite. De exemplu, de la nivelul nostru de înţelegere un criminal de copil reprezintă un lucru foarte rău, dar de la un nivel superior de înţelegere, putem considera asta o faptă bună pentru că noi putem vedea faptul că peste ani copilul ucis comitea un atentat cu mii de morţi. Sunt două abordări diferite ale aceluiaşi subiect. Abordarea, de la o altă "înălţime" decât cea în care am venit să experimentăm, este corectă, totul este perfect aşa cum e, dar abordarea din planul pe care îl experimentăm acum nu ne lasă să privim nepăsători cursul lucrurilor. Probabil că trebuie să căutăm o cale de a îmbina cele două abordări una foarte de sus, aproape ruptă din înfrigurata... luptă ..., una foarte de jos, întoarsă spre pământ ... . A judeca este greşit exact din motivul că noi nu putem, de la nivelul nostru de înţelegere (din perspectiva noastră limitată), să înţelegem corect şi deci implicit, judecata noastră va fi cel mai probabil greşită.

 

Ce facem când judecăm ?

 

Judecata produce împărţirea Creaţiei, separarea acesteia în părţi. Noi, când judecăm ceva sau pe cineva (parte din Creaţie), înseamnă implicit că nu suntem deacord cu acea parte a Creaţiei şi pe această logică considerăm (deşi nu realizăm asta) că însăşi Creatorul a făcut ceva imperfect, greşit, etc. Prin orice judecată emitem, despre orice aspect al Creaţiei strigăm cu voce tare : ,,Creaţia nu e perfectă, Creaţia e greşită!” şi/sau: ,,Eu sunt mai deştept decât Creatorul!" Absolut tot în lumea noastră, este educat, evaluat şi catalogat prin comparaţie. Gândirea noastră e formată astfel de părinţi, şcoală, religie, massmedia, etc. Împărţim Creaţia în bine şi rău, sub toate aspectele în care acestea se pot manifesta estetic, etnic, intelectual, etc. Până şi religiile împart Creaţia în creştini, hindusi, budişti, etc. şi în oricare „tabără” te afli e cea bună, iar restul sunt „taberele” rele. Social avem înstărit - sărac, „elita” – „prostimea”, etc. şi exemplele sunt peste tot. Odată cu împărţirea pe diverse criterii a Creaţiei, implicit apar şi judecătţle.

 

Falsa corecţie prin reprimare

 

Sub aceste tipare de gândire, ajungem să judecăm şi aspecte ale noastre, prin raportarea (compararea) cu alţii sau cu normele considerate „normale”, „morale” sau de altă natură. Ajungem astfel, pentru a avea un comportament „moral”,„creştin”, „normal”, etc. să ne reprimăm sentimentele, mânia, gelozia, etc., considerându-le rele conduite. Dar totuşi,dacă ele există şi doresc să se manifeste în viaţa noastră, ce am face cu ele fără să judecăm?  Ce am face cu ele dacă acceptăm că sunt parte din ce a lăsat Creatorul ? Înţelegerea lor, a acestor trăiri sau conduite, vine exact din manifestarea lor. Ele nu sunt greşite decât în concepţia şi modul nostru de a vedea lucrurile. Ele doar sunt. Acelaşi lucru se întâmplă chiar şi cu reprimarea sentimentelor de iubire (considerată interzisă în unele conjuncturi), compasiune, etc. Reprimarea sentimentelor şi a emoţiilor, catalogându-le în fel şi chip, înseamnă de fapt amânarea, uneori cu câteva vieţi, a acestor experienţe (trăiri). Acest comportament dispare dacă, pur şi simplu nu catalogăm în nici un fel în bune sau rele, interzise sau permise, etc., considerând că ele doar sunt. Alte mari blocaje în calea evoluţiei noastre le reprezintă frica şi vinovăţia cu toate derivatele lor. Frica amână experienţele necesare, iar vinovăţia înseamnă autojudecarea noastră (nu sunt destul de bun, am avut sentimente interzise, etc.)

 

Concluzie

 

Creaţia trebuie acceptată în întregimea ei (nu pe părţi). De la micimea noastră nu putem judeca Creaţia sau părţi ale ei, aceasta fiind cu mult peste înţelegerea noastră. Ce trebuie să înţeleagă persoanele care cred că au dobândit maxima înţelegere a planului nostru existenţial, e faptul că odată cu asta se încheie şi misiunea lor aici, deci ... îşi vor părăsi corpurile pentru o nouă reîncarnare în alt plan dimensional, în alt loc, la alt nivel de vibraţie. Cum ei încă participă aici, înseamnă că încă mai au lecţii de învăţat.

 

Am scris acest articol în primul rând pentru mine, dar dacă ai citit şi tu, te rog nu judeca cele scrise de mine. Ele doar sunt. Nu sunt nici bune nici rele.

Scrie şi tu un articol pentru tine, iar dacă o să-l citesc şi eu, promit că nu judec cele scrise. Ele doar sunt. Dar dacă ceva o să-mi placă foarte mult în articolul tău, o să-ţi spun şi o să păstrez acel ceva şi pentru mine. La fel şi tu, dacă ceva din cele citite aici ţi-a plăcut, păstrează. Restul doar sunt, nici bune nici rele.

 

Articol scris de,

Leonard Cheșca

Data :24 Mai 2013

 

Nota Facebook :
https://www.facebook.com/notes/leonard-chesca/despre-creatie-si-despre-creator/10202123835325834
 
Postare Facebook : 
https://www.facebook.com/210417089009286/photos/a.210450205672641.59664.210417089009286/1019546941429626


SkyDrive :

https://onedrive.live.com/view.aspx?cid=011E1F903846956Dresid=11E1F903846956D%213151app=Word

 

 

 

 

18 Vizualizări
Comodo SSL