Eu întreb, eu răspund

Gânduri personale. <br>Un dialog în interiorul fiinţei mele.

Eu întreb, eu răspund

Gânduri personale.
Un dialog în interiorul fiinţei mele.
Cine e CEL care întreabă ?
Dar cine răspunde ?
Să spunem că întreabă „RAŢIUNEA” şi răspunde „Sufletul”, adică un dialog de la creier la inimă.

Nu sunt un tip religios, dar întreb :
Care e cel mai mare păcat ?
Vreau să răspund tot eu dar, … am citit prea puţin în cărţi bisericeşti . Da chiar, asta poate că e totuşi un avantaj. Pot răspunde fără să regurgitez mecanic ce-au spus alţii. De fapt, să încerc să răspund făcând abstracţie de educaţie, de obiceiuri şi de principii. Aşa cred că e cel mai onest şi măcar e răspunsul meu, chiar dacă nu e cel mai bun, e al meu. De fapt, al sufletului meu.
Dar dacă răspunsul meu o să deranjeze sau chiar o să supere, pe cineva ?
Nuuu…dacă ţin cont de asta, nu o să mai fie răspunsul meu, o să fie ceea ce vor ceilalţi să audă, adică răspunsul Egoului meu, al minţii. Aşa că, m-am debarasat de toate astea şi întreb din nou :
- Care crezi că e cel mai mare păcat ?
Răspund tot eu :
- Cred că cel mai mare păcat, e să te crezi mai deştept decât Creatorul.
- Cum asta? Cine ar îndrăzni ?
- Oooo ! Sunt mulţi ! De fapt, cred că nu prea sunt care să nu creadă aşa.
-Explică-te.
- Păi, toţi credem că există bine şi rău, nu ?
- Da. Şi ce-i cu asta ?
- Păi, ceea ce e „rău” de cine a fost făcut ?
- Asta e o întrebare capcană, dar eu o să-ţi răspund diplomat : răul e atunci când lipseşte binele.
- Bine, bine ! Dar sunt şi entităţi „rele”, oameni „răi”, cu siguranţă că ei sunt parte din Creaţie. Deci, când separăm creaţia în partea bună şi partea rea, eu cred că ne considerăm mai deştepţi decât Creatorul.
- Mda, e un punct de vedere. Mai zi !
- Împărţim Creaţia, şi atunci când spunem : e om bun/e om rău ; e credincios/e ateu ; e alb/e negru ; e cinstit/e hoţ ; adevărata religie/celelalte religii ; deştept/prost ; cetăţean de lumea 3-a/cetăţean american ; ş.a.m.d., cred că acestea sunt doar nişte nuanţe şi toate fac parte din această Creaţie Perfectă. Dacă spunem că ceva e greşit sau rău, înseamnă că separăm creaţia (partea bunăşi partea rea), adică ne credem mai presus de Creator. Binele şi răul sunt parte din Creaţie. Nici nu pot exista unu în lipsa celuilalt şi e un echilibru necesar. Deci, trebuie să acceptăm Creaţia în totlitatea ei, fără să judecăm părţi detaşate din ea. Noi vedem aşa de la nivelul nostru de înţelegere, dar dintr-o perspectivă mai înaltă, lucrurile se văd altfel. Spre exemplu : toţi condamnăm un criminal , doar a făcut ceva abominabil, nu ? Dar privind lucrurile dintr-o perspectivă mai înaltă e posibil să vedem că victima peste câţiva ani, devenea un nou Hitler. Atunci, cum am privi criminalul ? Deci răul devine bine,din percepţia asta, dar poate fi şi invers : cineva face un mare bine, salvează viaţa cuiva, printr-un transplant să spunem. Dar stai, peste ani vedem că cel salvat, într-un moment de furie, face un masacru într-o clasă de şcoală. Mor mulţi atunci. Acum, cum privim binele şi răul ? Deci binele devine rău şi răul devine bine. Depinde doar de nivelul conştiinţei noastre, de dimensiunea de unde privim acestea. Cu siguranţă că tot ceea ce se întâmplă (e îngăduit să se întâmple), indiferent de interpretarea noastră, e deasupra nivelului nostru de înţelegere. Aşa că noi doar putem să avem păreri, poate doar întâmplător corecte.
- Mai spune, devine interesant.
- Spre exemplu : acceptăm şi chiar solicităm vaccinurile, nu ? Asta înseamnă că punem la îndoială Creaţia, considerăm că are scăpări, mai grav credem că noi suntem mai deştepţi decât Creatorul şi intervenim pentru, nu-i aşa, corectarea greşelilor. În acelaşi sens modificăm genetic plante, animale, în curând oameni, pentru că nu-i aşa, Creatorul a cam lipsit la „ lecţiile de Creaţie”, dar noi am fost silitori, am înţeles-o mai bine şi acum o „perfecţionăm”, adică
ne credem mai presus decât Creatorul.
- Văd că invoci foarte des Creatorul , fără să-i dai un nume. Cum vezi tu Creatorul ?
- Ooo ! Nu am folosit nume, pentru a nu plasa părerea mea într-una din „tabere”. Cred că sub orice nume folosit de diversele religii, culturi sau credinţe, avem de fapt acelaşi Creator, chiar dacă se numeşte: Dumnezeu, Allah, sau altfel. Dar cred că personalizarea lui e o greşeală fundamentală a tuturor religiilor. Atât timp cât privim Creatorul ca o entitate personificată distinctă, adică separată de propria Creaţie, cred că greşim. Creatorul e de fapt o energie coerentă, organizată şi informatizată, cum o numeam eu cu altă ocazie. Adică un gând foarte puternic, o mare conştiinţă, care ordonează după schiţe (gânduri) foarte complexe tot ceea ce noi numim Creaţie. Cred în acelaşi timp că şi gândurile noastre (energiile noastre creatoare) sunt tot El, aşa cum fiecare dintre noi, privind metaforic, suntem neuronii marelui creier, numit Creator. Deci Creatorul nu e în afara noastră, ci suntem parte din El. Noi suntem precum celulele unui organism care păstrează acelaşi tipar, şi e suficientă o celulă pentru a se naşte un organism complex. Deci, am stabilit : nu e o entitate separată de Creaţie, nu are formă şi nimic cu care îl putem asemăna, e o energie informatizată (conţine programul de ordonare, structurare) răspândită peste tot şi în tot. La nivelul nostru de înţelegere (de evoluţie spirituală si/sau stiintifică), probabil că acceptăm greu asta, dar mai târziu….
- Cum crezi că poate fi înţeleasă mai bine Creaţia ?
- Asta se întâmplă odată cu prăbuşirea Egoului, adică atunci cănd privim Creaţia în esenţa ei, nu în imaginea pe care o percepem. Din cauza Egoului uităm (nu vedem) cine suntem cu adevărat, credem că suntem etichetele şi ambalajul, adică titlurile, haina şi corpul, uităm că suntem mult mai mult de atât. Asta produce ierarhii care împart Creaţia prin titlurile din faţa numelui, prin statutul social, prin tot ceea ce facem să ne hrănim Egoul, pe care, din păcate, îl conturăm mult mai intens, majoritatea dintre noi, în timpul vieţii. Există dese situaţii când oameni cu muuulte titluri în faţa numelui (Profesor, Doctor,ş.a.m.d.) au în spate ascuns de aceste etichete un suflet la începutul evoluţiei sale (fără multe experienţe, „tânăr”) şi oameni simpli, uni chiar şi fără nume pentru ceilalţi (mă, tu, ăla), au mult mai neacoperit, la vedere un suflet mult mai experimentat, mai „bătrân”. Nu vreau să spun că este o regulă, dar cred că un suflet evoluat nu are de ce să se ascundă în spatele unui Ego puternic. Poate fi de fapt orice doreşte, fără să afişeze (să folosească acest scut). Poate fi un profesor sau medic eminent, dar întodeauna valoarea expusă de el e Spiritul Său, nu Egoul, adică conţinutul, nu ambalajul. Defapt, se vede asta în toate faptele sale si prin aplecarea egală faţă de semeni. Aceştia sunt cei care înţeleg cel mai bine Creaţia, au alt sistem de valori, sunt conştienţi că Egoul blochează, îngrădeşte, limitează evoluţia lor, pentru că au înţelescine sunt ei defapt. Ei nu mai cred că sunt imaginea lor, „ambalajul”, ei auînţeles că sunt „conţinutul”, adică esenţa sufletească. Ambalajul reprezintă doar vehicolul lor pentru această existenţă. În momentul în care toţi devin conştienţi de asta, dispare cu siguranţă tendinţa de separare (împărţire) a Creaţiei şi bineînţeles, odată cu asta şi cel mai mare păcat. Cred c-am vorbit cam mult, iar dacă citesc acum cu mintea raţională, cu siguranţă nu sunt deacord cu tot ce am spus, aşa că îi las pe alţii să citească, cum vor ei, fiecare în funcţie de nivelul lor de evoluţie sufletească. Ştiu că pe alocuri cel carea întrebat, a mai şoptit răspunsul, cel întrebat, atât cât a putut, a fost surdl a şoaptele lui, dar cu siguranţă că unele dintre răspunsuri l-au pus serios pegânduri pe şoptitor.

Pentrua înţelege mai bine modul în care e restrânsă capacitatea de înţelegere în funcţie de nivelul observatorului, puteţi analiza şi analogia asta : http://www.facebook.com/photo.php?fbid=538158246235167set=a.210450205672641.59664.210417089009286

Asta e, am spus-o, Toate cele bune cititorule,
Gânditeşi simţite de LEO leo
 

Scris de,
Leonard Chesca
Data :03 Aprilie 2013
 

Leonard Chesca

4 Blog Postagens

Comentários