Valeriu Gafencu - Sfântul Închisorilor

"Păziţi neschimbat adevărul, dar să ocoliţi fanatismul. Nebunia credinţei este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă şi profund umană."

"Păziţi neschimbat adevărul, dar să ocoliţi fanatismul. Nebunia credinţei este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă şi profund umană."
Valeriu Gafencu
Date biografice:

 

Născut: 24 Ianuarie 1921
Locul nașterii: Sîngerei, jud. Bălți
Ocupația la arestare: student
Întemnițat timp de: 11 ani
Întemnițat la: Aiud, Piteşti, Târgu Ocna
Data adormirii: 18 Februarie 1952
Locul înmormântării: Târgu Ocna
   Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc. Părintele Nicolae Steinhardt l-a supranumit ”Sfântul închisorilor”. 

 

   A fost un trăitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o şi cinstit-o cu dragoste. În închisoare a compus poezii, care se cântau în celule, adevărate rugăciuni închinate lui Dumnezeu.
   Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, judetul Bălti, în Basarabia. In toamna anului 1941, când a fost arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, Valeriu Gafencu avea vârsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea al Facultătii de Drept și Filosofie din Iași.
 Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere diactice”. Pledoarie inutilă, fiindcă dictatura antonesciană nu a văzut cu ochi buni activismul naționalist-creștin al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulți elevi și studenti să se înscrie in Frățiile de Cruce, pentru a se pregăti de lupta împotriva comunismului bolșevic ce amenința atunci România.
   Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin puscăriile de la Aiud și de la Pitești.

 

Din cauza torturilor și regimului bestial din temnițele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tg. Ocna într-o stare atât de gravă încât supravietuirea sa timp de doi ani (până la 18 febr. 1952) poate fi considerată drept o minune.
   TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul său era însă scăldat într-o lumină nepământeană, asupra căreia depun mărturie mulți din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajmă în ultima parte a vietii sale. Sufletul și mintea sa nu se despărțeau deloc de rugăciune.
   Trupul său se făcuse cu adevărat lăcaș al Duhului Sfânt. Pentru credinta sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumnezeu să-si cunoască ziua morții.
   Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii să-i procure o lumânare și o cămașă albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiași an. A mai cerut ca o cruciuliță (pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gura, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare.
   La 18 februarie, între orele 14.00 si 15.00, după momente de rugăciune incadescentă (cu fața transfigurată), Valeriu a rostit ultimele cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.
A fost înmormântat la Târgu Ocna, dar mormântul nu s-a identificat până la ora actuală.
   ”Valeriu era un om care trăia cuvântul lui Dumnezeu la un nivel foarte înalt, aş spune la nivelul sfinţilor, al marilor părinţi şi anahoreţi. El nu vorbea atât cât trăia, că dacă ar fi vorbit atât cât trăia, ar fi însemnat ca noi să nu fi putut înţelege nimic. Valeriu era deasupra înţelegerii. Simpla lui prezenţă, simpla lui apariţie - spuneau băieţii care au stat cu el în celulă - aducea linişte sufletească, pacea inimii şi pacea minţii şi năştea în suflet devotamentul pentru el. Toţi care au stat cu el în celulă i-au fost devotaţi. Adică îţi chema dragostea pentru el prin dragostea lui pentru tine. Nu am nicio îndoială că este un sfânt. (...)

 

Cel puțin Gafencu, unde mergea, toată celula devenea o rugăciune!”
Părintele Gheorghe Calciu

 

”Frate dragă, din grădină
Îţi trimit în dar un crin
Să-ţi mângâie lin privirea
Cu veşmântul lui virgin.

 

Floare dragă, floare dalbă,
Cât de mult aş vrea şi eu,
Îmbrăcat în haină albă
Să mă duc la Dumnezeu.

 

Răsădit acolo, sus,În grădina minunată,
Să-mi simt viaţa-mbălsămată,
Cu iubirea lui Iisus.

 

Plâng înăbuşit în noapte
Şi suspin cu glasul stins,
Dă-mi veşmântul alb de Nuntă,
Cu crini minunaţi încins.”


Valeriu Gafencu
(Compusă în Penitenciarul Văcăreşti, când sora sa, Valentina, i-a adus în dar un crin.)

http://www.valeriugafencu.ro

https://www.fericiticeiprigoniti.net/valeriu-gafencu


Corina Stanciu

59 blog messaggi

Commenti