OFRANDĂ DOMNULUI

Locul I la Concursul de eseuri al revistei FAMILIA ORTODOXĂ din luna martie 2018

Mi-e sufletul plin de bucuria privirii Tale, Doamne, ce minunat ești! M-am gândit adesea cum aș putea să răspund la iubirea Ta, ce ofrandă să Îți aduc Ție, Împăratul darurilor veșnice, cum aș putea veni înaintea Ta, eu, cea cu suflet ticălos și minte întinată.

Apoi am auzit șoptind ușor, din file evanghelice: ”Fiule, dă-mi inima ta”. Și am ales să-ți ofer nimicnicia mea, să-Ți ofer fiecare păcat, fiecare gând care trece ca un fulger pe cerul minții mele, să-Ți ofer fiecare clipă de durere și întristare, fiecare moment de însingurare și sete după adevăr, să mă ofer pe mine ca jertfă Ție pe altarul inimii mele, pentru a transforma totul, ca în fiecare Liturghie, din pământesc și vremelnic, în ceresc și veșnic.

Am ales atunci, din clipa în care m-ai asigurat că nu sunt singură, ci cu Tine până la sfârșit, să-Ți ofer fiecare zi din psaltirea vieții mele. Știu că nu există nimic din mine curat și vrednic de Tine, dar mai știu, Doamne, că pe toate le înnoiești și pe toate le transformi, din ofrandă adusă Ție, în daruri mântuitoare, pe care le reverși mereu peste creștetul nostru cel plecat.

Și, Doamne, de câtă bucurie mi-ai umplut sufletul atunci când Ți-am dăruit inima mea, care tânjește după Tine, cu ce mir m-ai mângâiat, Doamne, în tăcerea rugăciunii, și ce ai presărat în adâncul meu, căci nu le mai pot uita! Doamne, ce ofrandă întinată Ți-am dăruit și în ce minune ai preschimbat-o Tu, în ce Rai preafrumos transformi iadul din sufletul nostru atunci când Ți-l oferim Ție, Împăratul veacurilor...

Primește-mă, Doamne, ca pe o ofrandă la sânul Tău și nu mă părăsi în veci, căci fiecare clipă lipsită de privirea Ta este un chin prea crud.

Prefă-mă, Doamne, din ofrandă stricăcioasă în trâmbiță răsunătoare, care să Te laude în veșnicia bucuriei Tale.

Ajută-mă, Doamne, să mă aduc mereu Ție jertfă vie, iar când nu mai sunt în stare, ia-mă în brațe și așează-mă din nou la picioarele Crucii Tale, pentru a plânge din nou, și de durere, și de bucurie, că ai primit mai înainte a Te aduce jertfă Tatălui pentru noi, cei păcătoși, și că ai înviat pentru a putea și noi să devenim ofrande pentru Tine.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru dragostea Ta de a mă primi și pe mine ca prinos pus pe altarul dragostei Tale.

Anonim

Revista FAMILIA ORTODOXĂ, ianuarie 2019


Corina Stanciu

59 Blog postari

Comentarii