Fericiti cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate

Arhimandrit Sofian Boghiu - Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe

Intr-una din Fericiri, Mntuitorul fericeşte pe "cei ce flămnzesc şi nsetoşează de dreptate"; deci există şi o altă foame dect cea după pine şi o altă sete dect cea după apă.
Sufletul flămnzeşte şi nsetează ca cerbul după izvoarele apelor; el nsetează după adevăr, bine şi frumos, ca planta după lumina şi căldura soarelui.
El nu poate creşte şi nu se poate dezvolta dect sub razele binefăcătoare ale iubirii şi ale bunei nţelegeri ntre oameni. Sufletul nu se adapă dect cu apa limpede a lacrimilor pocăinţei şi rugăciunii, nu se simte bine dect n aerul curat al faptelor bune şi al harului dumnezeiesc aflător n Biserică.
Pentru curăţirea lui, sufletul are apa Botezului şi a pocăinţei; pentru hrană şi ntărire are masa dumnezeiască a Sfintei mpărtăşanii; pentru sfinţire şi desăvrşire are n această viaţă Biserica şi pe slujitorii ei sfinţiţi, iar pentru plata ostenelilor lui de pe pămnt, Dumnezeu i-a pregătit n cealaltă lume fericirea Raiului.
Dar, fraţi creştini, oare cum ne purtăm noi cu sufletul nostru?
Nu cumva l-am detronat din locul de mare cinste n care l-a aşezat Dumnezeu nlăuntrul fiinţei noastre?
Nu cumva l-am izgonit la marginea preocupărilor, a grijilor şi a frămntărilor noastre de toate zilele?
Suntem noi atenţi cu adevărat la ntrebările, la neliniştile, la nevoile şi la dorurile lui către lumină, către curăţie, către frumuseţe şi adevăr?
Rămne să răspundă fiecare, n chip cinstit, cum se poartă cu propriul său suflet, de care - să ştie bine! - va da seama naintea lui Dumnezeu, Cel ce i l-a ncredinţat!
Cu ct nsă vom neglija, vom uita sau vom dispreţui mai tare sufletul şi nevoile lui, cu att viaţa noastră va fi mai zbuciumată şi mai nefericită.
Ca să nu ajungem aşa, să ne rezervăm măcar o parte din energia şi puterea de muncă, din agoniseala şi din timpul nostru pentru sărmanul suflet, pentru această comoară tăinuită, ascunsă de Dumnezeu nlăuntrul fiinţei noastre. Să ne aducem aminte de el ct mai des. Să-l eliberăm pe ct se poate din robia nedreaptă şi apăsătoare a grijilor pătimaşe.
Să-i dăm napoi dreptul la ntietate, rangul de crmaci şi centru al fiinţei, al vieţii şi al preocupărilor noastre. Să-l ferim mai ales de tina păcatelor, căci sufletul este chipul lui Dumnezeu n noi.
Purtăm n noi icoana Lui. Iar cnd păcătuim, e ca şi cnd aruncăm n noroi icoana lui Dumnezeu.
Să-l curăţim de păcate prin baia lacrimilor lăuntrice ale pocăinţei şi ale mărturisirii adevărate; să-l hrănim cu lumina cunoştinţelor folositoare, cu simţămintele curate de milă, de dreptate şi iubire, ce nnobilează inima; să-l mbărbătăm cu voinţa drză de a face numai binele, care oţeleşte caracterul; să-l ntărim cu rugăciunea, care ne pune n legătură cu Dumnezeu; să-l hrănim cu hrana cerească a Sfintei mpărtăşanii, ce ne uneşte pe deplin cu Hristos, Mntuitorul nostru. Amin.

(Arhimandrit Sofian Boghiu - Smerenia şi dragostea, nsuşirile trăirii ortodoxe)


Corina Stanciu

59 مدونة المشاركات

التعليقات