Epistola Simonei către parizieni.

Închinăciunea Simonei e cât o epistolă.

Unii o admiră pentru rever. Alții pentru tenacitate. Eu o admir pentru alt motiv. Simona e o mărturisitoare a lui Hristos. Într-o Franță laicizată și islamolatră, în care Fiul lui Dumnezeu e prigonit din 1789, neîncetat, în care cameramanii comută imaginea în tribune atunci când Simona se închină, ea Îl mărturisește pe Hrisos Cel Înviat, simplu, neostentativ, cu ochii aprinși înfipți în cer.

”Acela care se va rușina de Mine, și Fiul Omului se va rușina de el, când va veni cu slavă!” Simona nu se rușinează să-și mărturisească credința, modest, decent, fierbinte, ca un copil cu suflet azuriu, crescut de o bunică evlavioasă.

”Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” (Pavel, către Romani).

Închinăciunea Simonei e cât o epistolă.

Epistola Simonei către parizieni.

Mulțumesc, Simona. Mulțumesc, Meseret. Ăștia nu-s (doar) oameni, sunt munți.

Sursa facebook: Ianolide Ianolide .

 


Ionel Neculai Dârjan

73 Блог сообщений

Комментарии
Razvan Calinic 6 лет

Felicitări!