3 Jahre ·übersetzen

Cum să trăim această mare sărbătoare, Învierea?

Pentru a ne raporta și a avea o înțelegere dreaptă a ceea ce presupune această sărbătoare, aș recurge la scena Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Catedrala Chora din Constantinopol. (...) Hristos stă deasupra iadului, cu hainele fluturând - desigur, trimițând la dinamismul a ceea ce înseamnă Învierea - și cu mâinile întinse înspre Adam și Eva, smulgându-i din tărâmul întunericului și al morții. Această prindere de mână, atât a lui Adam, cât și a Evei, este reprezentată într-o manieră foarte sugestivă, și anume Hristos îi ia pe Adam și pe Eva de încheieturile mâinilor, (...) de locul unde se ia pulsul. Și m-am gândit că Învierea înseamnă, prin excelență, acest dar pe care ni-l dă Dumnezeu - Omul, Iisus Hristos, și anume ne redă într-un fel pulsul pe care l-am pierdut, pulsul spiritual, această vibrație a inimii noastre pe care am pierdut-o din pricina păcatului.

Și ar mai fi încă ceva. Aș prelua de data aceasta o imagine biblică. Femeile mironosițe s-au dus înspre mormânt și erau preocupate de gândul: cine le va prăvăli lor piatra de la ușa mormântului. (...) Când ajung la mormânt constată, spre marea lor nedumerire, că piatra de la ușa mormântului era rostogolită. Plecând de aici, eu înțeleg Învierea și ca pe Hristos Care ia piatra de la ușa mormântului sufletului meu, pentru a Se așeza El acolo și a-mi aduce Lumină. Facem, astfel, o transfuzie de viață prin Învierea Lui. Noi avem și o expresie în vorbirea noastră curentă: ”Mi s-a luat o piatră de pe inimă!” - când rezolvi ceva, când ești într-o situație de răscruce (...). Dacă noi reușim să înviem, putem cu adevărat să spunem că ni s-a luat de pe inimă această piatră a păcatului, piatră care obtura lumina lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu. Și eu am devenit, dintr-un mormânt, un spațiu în care Dumnezeu se așază ca Viață, ca Lumină, ca bucurie, ca smerenie.

Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor

Revista Familia Ortodoxă, nr. 4/2018

image