Un tânăr diavol:
- Cum ai trimis în iad atâtea suflete??
Bătrânul diavol:
- Prin frică!
Cel tânăr:
- Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete?
Bătrânul:
- Nu...De o boală!
Cel tânăr:
- Nu s-au îmbolnăvit? Nu erau pe moarte? Nu a existat niciun leac?
Bătrânul:
-... s-au îmbolnăvit. Au murit. Exista un leac...
Cel tânăr:
- Nu înțeleg...
Bătrânul:
- Au crezut din greșeală că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA!!!
Nu s-au îmbrățișat....Nu s-au salutat...S-au îndepărtat unul de celălalt! Au renunțat la toate contactele umane...La tot ce este uman! Au rămas fără bani. Și-au pierdut locul de muncă. Dar au să se teamă pentru viața lor chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine. Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. Au renunțat la libertate. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mers nicăieri. Nu și-au vizitat rude și prieteni.
Lumea s-a transformat într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari.
Au acceptat totul!!! Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile...
Nu au trăit, au murit în fiecare zi!
A fost ușor să le iau sufletele mizerabile...

(C. S. Lewis - "Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” - carte scrisă în 1941)