3 yrs ·Translate

Iohahnis a refuzat o dezbatere cu Dăncilă, dar şi conferinţele de presă neregizate. Nu e de mirare, fiindcă omul, ca primar, n-a acordat niciodată audienţe. Semn clar că nu rezistă decât în medii controlate.
Năravul ăsta nu-l are doar el, ci şi alţi politruci, inclusiv cei cu funcţii in administraţia publică.
M-am izbit, nu o dată, de refuzul sec al acordării unui interviu, sau de acceptare, urmată de dispariţia onorabilului “ca măgarul în ceaţă”, iar apoi de refuzul de a mai răspunde la telefon.
Acest "bun" obicei era mai pronunţat în PDL, dar nici ceilalţi n-au lipsit integral de pe listă.
Imi amintesc cum, în 2012, un june pedelist clujean, cu nume maghiaro-arab, a reacţionat entuziast când i-am propus să participe la o emisiune live de o oră. După două zile, mi-a transmis că nu vine, deoarece “am aflat că nu sunteţi de-ai noştri!”
Sincer, nu mă mir că meseria de jurnalist e pe moarte la noi.
Au căutare doar mercenarii, goarnele, sau “militanţii”, cum le zice Rareş Bogdan.
Uitaţi-vă, de pildă, la “virajele” comise de marile vedete TV de la Bucale, plătite cu mii (sau zeci de mii) de Euro pe lună. In primăvară înjură cu spume PNL şi USR, pentru ca în toamnă să lingă, cu profesională patimă, fesele blamate mai deunăzi.
N-au de ce se teme, fiindcă publicul românesc e atât de redus etic, civic şi cultural încât acceptă ca fireşti orice aberaţii dacă îi gâdilă măruntele orgolii.