"O fiinţă umană este parte a unui întreg, numit de noi 'Univers', o parte limitată în timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca pe ceva separat de rest, un fel de iluzie optică a propriei sale conştiinţe. Această iluzie e ca un fel de închisoare pentru noi, restricţionându-ne dorinţele personale şi limitându-ne afecţiunea la doar câteva persoane apropiate nouă.
Sarcina noastră trebuie să fie eliberarea din această închisoare, extinzând cercul compasiunii pentru a cuprinde toate creaturile vii şi întreaga natură, în deplina sa frumuseţe. Nimeni nu este capabil să realizeze complet acest lucru, dar năzuinţa către o asemenea realizare este prin ea însăşi parte a eliberării noastre şi a fundamentării liniştii noastre interioare."