Niciodată Ortodoxia nu a însemnat nesimțire.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula:

«Niciodată Ortodoxia nu a însemnat nesimțire. Niciodată Ortodoxia nu a însemnat lătrat în haită. Niciodată Ortodoxia nu a ridicat pumnul la arhiereu ca să dovedească că are dreptate.

Sunt convins ca nu știu tot ce se poate ști. Poate că am greșit, poate că nu respect canoanele ca preot, sunt sute de canoane pe care sunt convins că nici nu le-aș putea respecta, dar îmi respect jurământul înaintea lui Hristos. Iar eu am spus înaintea lui Hristos că toată viața mea o voi dărui lucrării Duhului Sfânt în mijlocul poporului.

Mie nu mi-a dat arhiereul în momentul hirotoniei o carte, mi-a dat TRUPUL LUI HRISTOS și mi-a spus: ai grijă, ACESTA se va cere de la tine la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos.

În raport cu Euharistia n-am să fiu ecumenist niciodată, dar în raport cu modul cum prezint Euharistia poporului am obligativitatea de a nu face nici un rabat de a o putea să o vestesc oricui, oriunde și oricând, indiferent de situație.

Sunt bucuros că-s ortodox dar nu am nici o nevoie de a umili pe nimeni că nu e. Nu pot decât să-i spun că-l iubesc în virtutea evangheliei lui Hristos.

S-a supărat cineva pe mine și mi-a spus:
– Bă, am auzit că ai spus că îl iubești pe papă. Nu a subliniat pe care dintre ei. Problema mai gravă este ca eu n-am citit în Evanghelie, poate o fi și nu am văzut eu, NU-mi aduc aminte să scrie în Scriptură: “URÂȚI-VĂ UNII PE ALȚII”.

Și am mai învățat ceva: eu în Decembrie ’89 am fost militar al Armatei Române. Eu știu cum este când în spatele tău este poporul tău, indiferent de etnie, de limbă sau credință. Nu poți să RUPI PE FELII România doar pentru că nu ne convine cum e feliată.

Iar când am depus jurământul pe drapelul țării mele, am depus jurământul pe drapelul tuturor românilor care cred în integritatea statului român.

De aceea, cu tot respectul pentru cei care sunt convinși că au dreptate, îi rog pe ceilalți care știu că s-ar putea să nu aibă dreptate, să ne îngăduie să fim ceea ce am fost dintotdeauna: Martorii iubirii lui Hristos în mijlocul poporului. Hristos ne iubește mai mult decât ne închipuim noi.

Și eu cred, în continuare, că e mai de preț să ții în mână VIAȚA decât moartea, că e mai principial să fii preot decât cârtitor și că e mai de preț să-ți pui pieptul la bătaie ca să-i mântuiești pe oameni decât să-i hulești. E principiul meu. S-ar putea să n-am dreptate. O să murim și o să vedem. Mi-e teamă că n-o să murim și o să vedem. Și mi-e teamă că n-o să murim și unii n-or să vadă.

Asta-i frumusețea Bisericii. În Biserică se acceptă să gândești. Biserica este un spațiu unde NU există DELICT DE GÂNDIRE, decât atunci când acel delict de gândire te rupe și te așează în erezie.

Vă dau o temă, sufletească: vă rog frumos să vă rugați pentru noi să rămânem legați de UNA, SFÂNTĂ, SOBORNICEASCĂ ȘI APOSTOLICĂ BISERICĂ. Să nu începem să credem că succesiunea apostolică nu mai are importanță sau să nu jignim cumva crezând că e mai important ce gândim noi, decât ceea ce gândesc ceilalți.»

Lasă un răspuns